Ma numar printre romanii care au mai multe joburi in acelasi timp pentru a duce un trai decent. Cateva ore din zi lucrez la o casa de schimb valutar situata in centrul orasului Baia Mare. Lucrand cu oamenii dai peste te miri ce sau cine. Astazi am avut parte de un soc. Undeva la orele diminetii se ivesc doi indivizi. Unul grizonat, cu ochelari de soare, chiar daca soarele statea mai mult dupa nori, si geaca de piele, iar celalalt fara prea mult par si tot cu geaca de piele, ca e trendi. E drept, se poarta sezonul acesta… si pielea si mitocania.
Fara a imi da buna ziua, se ia grizonatul de mine intrebandu-ma aproape tipand de ce am pus pe strada tabla pe care sunt afisate cursurile. In tot acest timp, colegul sau isi baga capul in pamant, rusinandu-se de comportamentul domnului nesimtit. Eu ii spun, cat de frumos stiu, ca seful e cel care hotaraste unde sa pun sau sa nu pun ceva ce ii apartine, apoi il intreb unde sa pun tabla ca sa-i fie lui pe plac. La care el, dragi cititori, afirma pe acelasi ton ridicat “daca seful iti spune sa iti pui tabla in cap, tu iti pui tabla in cap?”
Am ramas fara cuvinte in fata unui om care se poarta ca si acei barbati pe care noi, doamnele, ii comparam cu respectivele animale care mananca hartii si nu sunt nici cai nici magari.
Stimabile domn mitocan, in primul rand concluzionez ca nu va ascultati superiorii, iar in al doilea rand o compatimesc pe femeia din viata dumneavoastra, fie ea iubita sau nevasta.
E drept, greseala imi apartine si mie. Trebuia sa nu vorbesc cu vietuitoarea, deoarece nu a avut nici macar bunul simt sa se prezinte. Ma simt prost ca nu am ascultat-o pe mama, care m-a invatat sa nu vorbesc cu strainii. Pe dumneavoastra ce v-a invatat mama? Probabil, suficiente, insa din comportamentul pe care il aveti se pare ca nu ati retinut prea multe.
Daca ati fost atent, cateva randuri mai sus am scris ca sunteti strain. Sau v-as supraaprecia imaginandu-mi ca aveti cunostinta de semnificatia “strainului” in literatura? Sau va incadrati in acea parte a populatiei care poate numara pe degete cartile citite in intreaga viata? Parerea mea e ca daca ati fi rasfoit macar un roman, din curiozitate, v-ati fi dat seama cum trebuie sa vorbiti cu o femeie.
As mai avea o precizare, daca nu cunoasteti primul cuvant din titlu, va rog mult sa cautati in DEX, a se traduce dictionarul explicativ al limbii romane, sau sa va apucati de un masterat in literatura. Mai am si o sugestie, pentru barbatii din aceasta categorie: dragii mei, va puteti intoarce la origini ca sa repetati experienta numita “cei 7 ani de acasa”.
Diferenta dintre angajatul Primariei si prietenii mei care fac business in fata Magazinului Universal Maramures e ca cei din urma au bun simt si ma saluta folosind cuvitele urmatoare: “buna ziua, doamna”.
Nicio problema, prefer sa raman cu o tabla in cap, decat ca dumneavoastra, fara prea multe. Daca m-ar curta un astfel de barbat, l-as trimite sa plimbe ursul, elefantul sau, na, ca m-am scapat… magarul.
Cat pentru voi doamnelor, feriti-va de magarusi!
Andreea MURESAN