Cianura poate ajunge in organism prin caile respiratorii, prin piele sau prin inghitire. Contactul cu apa sau aerul contaminate cu cianura este extrem de periculos. Daca aceasta otrava este inspirata, atunci caile respiratorii sunt arse. Doza mortala pentru om este de 1 mg CN/kg greutate corporala.
Doar 0,03 mg CN/l apa reprezinta doza mortala pentru pestii sensibili, altii putand tolera pana la 0,2 mg/l. La concentratii de peste 3 mg CN/l, un rau este mort. Cianura inhiba respiratia, altereaza transportul de oxigen la nivel celular si catre creier, presiunea sanguina descreste.
Cianura de sodiu (NaCN) este folosita in industria miniera a metalelor pretioase, in special in extragerea aurului. In minerit, cianura se foloseste de aproximativ 30 de ani la scara larga, ca agent de obtinere a aurului si argintului. Cu ajutorul cianurii, 97% din cantitatea de aur poate fi extrasa din rocile care contin acest metal.
Dupa ce aurul este extras, solutia contaminata nu numai cu cianura, ci si cu o cantitate mare de metale grele este depozitata in iazuri de steril. Aceste reziduuri rezultate in urma activitatilor de extragere a aurului reprezinta o amenintare serioasa la adresa sanatatii oamenilor si nu trebuie eliberate in mediu.
Mineritul aurifier este cel mai mare consumator de cianura, cu peste 180.000 de tone anual. De cele mai multe ori, tehnica cianuratiei este utilizata in mod iresponsabil, ceea ce cauzeaza deversari cu efecte devastatoare asupra mediului inconjurator si a sanatatii umane.
Mai mult, cianura reactioneaza cu alte elemente si se descompune in sute de compusi ce contin cianuri in diverse concentratii. In ciuda riscurilor ce le implica acesti compusi, operatorii minieri nu sunt obligati sa monitorizeze sau sa raporteze starea sau prezenta acestor substante chimice in mediu.
Studiile arata ca acesti compusi se depun in tesuturile plantelor si pestilor si persista in mediul inconjurator pentru un timp indelungat.
Canitatea de cianura (120 de tone) care a ajuns in mediu in anul 2.000 de la Aurul SA Baia Mare ar fi fost suficienta sa omoare un miliard de oameni.
In ultimele doua decenii au avut loc un numar relativ mare de accidente care implica cianuri la nivel planetar, accidente avand cauze diverse printre acestea se numara greseli de proiectare sau transport necorespunzator.
Cel mai mare accident ecologic autohton s-a produs in 30 ianuarie 2.000. Accidentul este considerat ca fiind cel mai grav din Europa dupa cel de la Cernobil.
Scurgerea de cianura de la societatea Aurul S.A. din Baia Mare a afectat raurile Sasar, Lapus, Somes, Tisa si Dunare inainte de a ajunge la Marea Neagra patru saptamani mai tarziu.