Baia Mare. Craica. Sambata, ora 7 dimineata. Viceprimarul Mircea Dolha, urmat de o armata de aproximativ 100 de politisti, jandarmi si gardieni publici, descinde in paradisul tiganiei. Printre randuri se amesteca sefii din Primarie si diversi functionari. In spate, presa.
De pe calea ferata, de cealalta parte a celebrului parau, Dolha scruteaza privelistea. Sa purcedem! Marea de acareturi e inca adormita. Abia un caine care isi ridica alene spranceana. Fortele de ordine se posteaza pe calea ferata, pentru a preveni o „evadare” de la domiciliu.
Se ia prima adunatura de tabla, lemn, linoleum si alte materiale greu identificabile. Din morman ies cateva fete pleostite de somn. O femeie mai in varsta, cu unul dintre ochi inca inchis, ia pozitia de drepti in fata camerelor de filmat, in timp ce isi ridica si cealalta pleoapa.
Buletinul? Ada, tu, buletinul, ordona cel care pare a fi capul familiei. Un tanar cu barba nerasa, scarpinandu-se la ceafa. Domnu’ sef, da’ acuma ce am mai facut? Doi functionari scriu pe o coala de hartie intinsa pe o mapa de mana. Nume, prenume, datele din buletin si, eventual, numarul cocioabei, daca a fost inventariata la ultima razie.
Cativa dintre tigani nu au acte. Sunt dusi la duba Politiei, in vederea identificarii. Mai multi gardieni, dotati cu tuburi de spray cu vopsea scriu pe fiecare locuinta de tabla un numar. Se merge mai departe.
La urmatoarea cutie de carton, politistii nu pot trece de gard. Cainii nu sunt legati, iar stapanul nu se face ascultat. De dupa o bucata de sticla tinuta de o rama de usa de balcon pe post de oblon, se itesc doi ochi desprinsi parca dintr-un film de benzi desenate. La scurt timp, ii urmeaza alti doi. Iar apoi, inca doi. In cateva clipe, cele trei buline curioase dispar brusc, o bucata de peretar verde acoperind fereastra. Au inteles ca se filmeaza.
Frig. Zapada muta acopera tot, ascunzand colectiile de obiecte stricate si niciodata folosibile aruncate in dezordine prin labirintul de pereti, cutii de tabla, cotete, garduri. Pana diseara nu gatam aici, gandeste sec unul dintre oamenii de ordine.
Terminand interogatoriul, prima familie ramane tot afara. Si acum, unde sa se duca? Castiga un banut din fierul vechi adunat de prin curtile si halele intreprinderilor din oras. Alaturi de cei doi soti si un copil de trei ani sta si mama soacra. Venita tocmai din comuna Pomi, judetul Satu Mare. Ar merge oriunde, daca statul le-ar da un loc de adapost. Macar ar scapa de frig si toata mizeria de acolo.
Vecinul, de la numarul doi, e mai norocos. Are o camera din boltari. Pe care a cumparat-o cu 10 milioane. A fost angajat la Aramis. Acum strange si el fier vechi. Nu e prima data cand vin, ne spune, au mai fost si altadata. Acum ce mai vor? Am buletin de Baia Mare, sunt in regula. Nu apuca sa termine vorba, ca este chemat de sotie in casa.
Gardienii si functionarii Primariei au probleme in a inscriptiona numerele cocioabelor pe bucatile de carton care absorb umezeala. Dolha ia unul dintre tuburi si incearca sa scrie. Dar degeaba. Nu merge.
Incet, incet, de dupa dughenele de tabla ies si cetatenii republicii Craica. Se pun pe glume, pentru a se dezmorti. Il recunosc pe Gheorghe Fotonea, seful Spatiului Locativ, si ii bat apropouri pentru o garsoniera intr-un imobil de pe strada Horea. Eventual, de doi pe doi, le raspunde la zeflemea unul dintre oamenii de ordine, in locul lui nea Gigi, care e ocupat cu identificarea.
In aer se vehiculeaza solutii. Cei din Baia Mare, sa fie dusi in blocurile de locuinte sociale ale Primariei. Numai ca locurile nu ajung. In plus, din cotet in apartament, saltul e cam mare si cei de la Primarie se tem ca imobilele vor fi devastate.
Mai exista si varianta acordarii unei sume de 150 milioane lei pentru tiganii care vor fi evacuati. Iar cu banii astia, cei vizati sa isi achizitioneze cate un spatiu de locuit in satele din imprejurimi. Varianta face ca unii sa ridice din sprancene. Vor mai apuca sa isi cumpere locuinte cu banii sau ii vor cheltui pe toti inainte de a reveni pe Craica?
Mihai Miclaus, seful Corpului de Control al Primariei, pare debusolat. Dincolo de explicatii, uneori mai trebuie sa si munceasca. De fapt, se inscrie in nota oamenilor pe care ii are in dotare. Sunt clar depasiti de situatie si nu reusesc decat sa faca de trei ori acelasi lucru inainte de a realiza ca trebuie sa o ia de la capat.
E parca si mai rece, dar pe spatele lui Dolha curge transpiratie. O sa ceara sa-i schimbe pe toti. Nu sunt in stare sa foloseasca cu un spray cu vopsea, daramite sa mai completeze o somatie pe care scrie negru pe alb ca proprietarii cocioabelor au obligatia demolarii acestora, in caz contrar urmand a fi evacuati, iar constructiile desfiintate de Primarie.
Se implinesc cateva ore de la debutul operatiunii. Si inventarierea merge greu. Tiganii spun ca sunt cateva sute de fumuri. Iar unele familii au cate zece copii. Mai mult, sunt vizate si colibele aflate pe noua Craica, de cealalta parte a caii ferate.
Odata cu tiganii sunt luati in vizor si cainii. Acestia sunt anesteziati si dusi la adapostul de animale, unde li se monteaza o placuta de identificare in ureche, iar dupa o coafare mica sunt lasati din nou pe strazile din Baia Mare. Practic, sunt scosi din tiganie si adusi in oras.
Aici, spera Primaria, incepe sfarsitul povestii paradisului tiganiei. Identificarea cocioabelor si a celor aciuiati pe paraul Craica nu e decat partea soft a operatiunii. Mai greu va fi cu identificarea solutiilor pentru tiganii ramasi fara adapost. Cei din alte judete vor fi trimisi la plimbare. Dar cu cei din Baia Mare ce facem?
Ciprian DRAGOS