Europa traversează de 9 Mai una dintre cele mai tensionate perioade din ultimele decenii. La peste 75 de ani de la Declarația Schuman, Uniunea Europeană se vede prinsă între războiul de la granițe, tensiunile geopolitice, ascensiunea euroscepticismului și o ruptură tot mai evidentă între lideri și cetățeni. Nevoia unei unități reale este evidentă
Între Europa festivă și Europa vulnerabilă
Europa poate părea festivă pe 9 Mai și e firesc să fie așa. Este ziua în care continentul își celebrează idealurile, unitatea și una dintre cele mai lungi perioade de pace din istoria sa modernă. Dar poate tocmai de aceea ar trebui să fie și mai reținută. Pentru că, dincolo de steaguri, parade și discursuri solemne, Europa de astăzi rămâne vulnerabilă.
Nu, Uniunea Europeană nu este un eșec, așa cum unii își doresc. Dar nici paradisul birocratic și ideologic pe care încearcă alții să îl vândă. Europa nu este încă „gata”. Este departe de asta. Poate că a atins anii maturității, însă continuă să reacționeze de multe ori ca un organism nesigur pe propriile forțe. Brexit a fost un prim mare semnal de alarmă. Războiul din Ucraina i-a urmat, ca un șoc pe care încă îl acuză. Iar faptul că, în plin conflict la granițele continentului, Europa încă ezită între discurs și acțiune spune multe despre fragilitatea construcției sale.
Între directive și problemele reale ale oamenilor
Uniunea Europeană e preocupată acum mai mult de tranziții verzi, ținte climatice și de migrație, directive și revoluții de gen, în timp ce problemele reale ale oamenilor sunt împinse către guvernele naționale. Facturile greu de acoperit, inflația, pierderea competitivității economice sau incertitudinile din viitor, fie el și foarte apropiat, nu se rezolvă cu slogane și festivisme.
Iar statele mici simt asta poate cel mai puternic. Tocmai statele care și-au câștigat independența după destrămarea marilor imperii și care au văzut în Europa un spațiu al libertății și al protecției reciproce. Astăzi, multe dintre ele au senzația că sunt chemate la unitate doar cât timp nu ridică tonul și nu ies din linia trasată de marile capitale europene.
Europa pare unită mai ales politico-administrativ. În realitate, fisurile sunt tot mai vizibile. Nu doar între Est și Vest, ci și între cetățeni și lideri, între Bruxelles și statele membre, între idealurile proclamate și viața de zi cu zi.
Reflexul etichetării și tonul persiflant
Discursurile eurosceptice care apar tot mai des în Parlamentul European nu trebuie ignorate și nici caricaturizate automat. Nu pentru că ar avea întotdeauna dreptate, ci pentru că ele sunt simptomele unei nemulțumiri reale care traversează continentul. Dacă Europa continuă să privească orice critică prin reflexul etichetării, al superiorității morale și al unui ton instituțional tot mai persiflant, ruptura dintre lideri și cetățeni va deveni și mai mare.
Trei zile de pauză, într-o rutină a morții
În același timp, Europa nu își permite luxul de a se destrăma. Mai ales acum. Războiul nu s-a terminat niciodată cu adevărat pe acest continent. După cel sângeros a urmat cel rece. După Războiul Rece au venit conflictele regionale, tensiunile economice, dependențele energetice și, acum, din nou, războiul clasic, cu fronturi, bombe și negocieri absurde despre „pauze” de trei zile pentru încetarea focului.
Cât cinism și cât fariseism într-o lume care ajunge să trateze războiul ca pe un ritual absurd: o pauză de trei zile, schimburi de prizonieri, parade militare, apoi frontul revine la rutina morții.
Donald Trump speră că armistițiul de câteva zile dintre Rusia și Ucraina va marca începutul sfârșitului războiului. Poate. Dar Europa nu își mai poate permite să trăiască din speranțe și comunicate trâmbițate de la Casa Albă. Rusia nu a devenit mai puțin agresivă pentru că acceptă o pauză temporară a focului, exact în perioada în care Moscova își organizează parada victoriei.
Mai mult decât o fractură în istorie
Iar acesta este poate cel mai important adevăr al zilei de 9 Mai: dacă își dorește să fie mai mult decât o simplă fractură în mersul istoriei, Europa trebuie să rămână unită. Dar nu într-o unitate artificială, redusă la ceremonii, reguli și imagine. Are nevoie de o consolidare reală a propriei identități, bazată pe securitate, respect reciproc și atenție față de nevoile și așteptările concrete ale celor peste 450 de milioane de cetățeni europeni.
Pentru că altfel riscă să se sufoce singură, între birocrație, frică și iluzia că istoria s-a încheiat. Ea nu s-a încheiat niciodată.
ZiarMM
Foto: Ciprian Dragoș / Bruxelles
Vezi de ce 9 mai este o zi cu triplă semnificație pentru România.