Cauza morții lui Mircea Lucescu
Mircea Lucescu a murit la vârsta de 80 de ani, după o degradare rapidă a stării de sănătate, confirmată oficial de Spitalul Universitar de Urgență București.
Potrivit informațiilor medicale:
– a suferit un infarct miocardic acut
– avea un istoric cardiac complex (mai multe stenturi montate)
– suferise anterior episoade cardiace, inclusiv un preinfarct
– medicii i-au implantat un defibrilator cardiac intern.
În ciuda intervențiilor, starea sa s-a agravat.
Complicațiile care au dus la deces
Investigațiile efectuate în spital au arătat:
– multiple accidente vasculare cerebrale (AVC-uri)
– tromboembolism pulmonar (cheaguri de sânge la nivelul plămânilor)
– boală cardiacă severă.
În urma acestor complicații, medicii au decis că: pacientul nu mai poate fi supus unei intervenții chirurgicale programate inițial.
Ultimele ore
Mircea Lucescu era internat din 29 martie la Spitalul Universitar de Urgență București. Fusese inițial stabilizat, iar medicii îi pregăteau externarea. A fost momentul critic, tocmai înainte de a ieși din spital, a suferit un nou infarct. Ulterior, a fost transferat și monitorizat în terapie intensivă. Decesul a fost iniment și declarat, marți, 7 aprilie 2026, în jurul orei 20:30.
Problemele de sănătate din ultimii ani
În ultimii ani, fostul selecționer:
– a avut afecțiuni cardiace recurente
– a fost internat de mai multe ori
– a necesitat proceduri medicale complexe.
Astfel că starea generală era considerată fragilă, în contextul vârstei și al istoricului medical pe care îl avea.
Date biografice esențiale
– Născut: 29 iulie 1945, București
– Jucător: Dinamo București
– Selecții națională: 70+ meciuri
– Participant la Campionatul Mondial de Fotbal 1970
– Căpitan al României
Ca jucător: lider și organizator
În campionatul intern, a jucat la Dinamo, Sportul Studențesc și Corvinul Hunedoara, unde Lucescu a fost mai mult decât un atacant: a fost un jucător cu viziune, implicat în construcția jocului. La națională, s-a remarcat ca unul dintre liderii generației care a participat la Mondialul din Mexic, 1970.
Ca antrenor: performanță în patru decenii
România – începutul
– campion cu Dinamo București
– selecționer al Echipa națională de fotbal a României (1981–1986).
A promovat o generație care a pregătit terenul pentru anii ’90, generația care a încântat o lume întreagă prin fotbalul practicat. A revenit pe banca națională a României, începând cu 2024, într-o perioadă critică pentru fotbalul românesc.
Italia – confirmarea externă
La Brescia, a lucrat cu Roberto Baggio, într-o perioadă memorabilă pentru club. Tot acolo a descoperit și promovat talente rare. E suficient să spunem Andrea Pirlo și am zis tot. În Italia a mai antrenat Pisa și Inter Milano, cea mai prestigioasă formație a carierei la care a activat.
Turcia – trofee și rivalități
În 2000, a ajuns în Turcia, la Galatasaray, echipă cu care a obținut Supercupa Europei, învingând-o pe Real Madrid în finală (deținătoarea Champions League).
Tot în Turcia a ajuns:
– campion cu Galatasaray (2001–2002)
– campion cu Beșiktaș (2002–2003)
A reușit performanța rară de a câștiga campionatul cu două mari rivale din Istanbul
Ucraina – apogeul carierei
La Șahtior Donețk:
– Cupa UEFA 2009
– 8 titluri de campion
– multiple Cupe și Supercupe
A construit o echipă dominantă în Europa de Est, bazată pe scouting inteligent și disciplină tactică.
ZiarMM
Sursa foto: Depositphotos
Citește un editorial despre Mircea Lucescu, cel „deloc Bătrân” pentru Naționala României.