Ipocrizia fără margini îl ia cu senzații spastice la rânză pe sensibilul George Simion. Asta în cazul în care nu e vorba despre el și poate arăta cu degetul spre alții. Că dacă se nimerește el în dicționarul ilustrat la definiția fățărniciei, nu se mai pune.
Scurt pasaj artistic. Teatral chiar.
Urmează piesa. Redăm fragmentele esențiale.
Marți, pe înserate
Dialog în direct, la televiziunea poporului geto-dac.
A. Alexandrescu (în rol de vestală): Luați în calcul să vă depuneți candidatura la prezidențiale?
G. Simion (lovit de sinceritate lacrimogenă): Nuuu! NU voi candida la postul de președinte al României.
Miercuri, pe la prânz
Monolog bicefalic, în fața camerelor. Nu se uită în cea care îi filmează.
G. Simion (după negocierile transcedentale cu mentorul Călin Georgescu): Împreună cu domnul Călin Georgescu, ne-am întâlnit. Vă putem spune care este planul.
(Suspans cu răpăieli de tobe înfundal)
Anamaria Gavrilă (străbătută de emoțiile intrării pe scena mare): Așadar, atât George Simion, cât și eu, Anamaria Gavrilă, ne vom depune candidaturile.
(Toooing! Bate un gong. Spectatorii se trezesc. Udă o compresă cu apă. O pun pe frunte.)
Cu o seară înainte, la aceeași televiziune.
G. Simion are un moment de sinceritate medicală. Gastro-esofagiană, chiar: ”Când văd atâta ipocrizie, pur și simplu mi se întoarce stomacul pe dos.”
Nu insistăm. Vă lăsăm cu materialul video.
Categoria artistică: satiră.
C. ȘACALUL