OPINIE de campanie: Călin Georgescu și istoria de Bălăceanca (Spitalul). Partea primă a unui delir necontrolat

Mi-a plăcut întotdeauna istoria și am pretenția că și înțeleg puțin din această fascinantă știință. Ca urmare, n-am putut să nu observ deraierile absolut delirante de la istoria reală din discursul lui Călin Georgescu, individ care, pe lângă alte calități pe care și le arogă, dar nu le posedă, vrea să ne lase să credem că se pricepe și la istorie. Fals! Istoria povestită de Georgescu este o istorie de Bălăceanca!

Nu mă interesează câți admiratori fanatici ai acestei făcături moscovite o să mă înjure, pentru că mă simt obligat să scriu măcar câteva rânduri despre acest impostor psihopat care vrea să arunce țara asta, așa cum e ea, cu bune și rele, în haos. De data asta, nu mai e nimic de râs.

Istoria magistra vitei Georgescu

Printre preocupările lui Călin Georgescu se numără cele referitoare la istoria noastră din cele mai vechi timpuri. Asta n-ar fi rău, pentru că e bine să cunoști istoria neamului tău. Numai că delirul de psihopat al lui Călin Georgescu nu are nici o legătură cu istoria reală. Din sutele de aberații servite credulilor care se uită în gura lui ca-n gura unui guru, am selectat doar câteva.

Nu poți fi un mare istoric, dacă nu ai și niște noțiuni elementare de lingvistică. Georgescu se însforțează să ne demonstreze că el le are și ne spune următorul lucru:

„Când adaugi silabe la limba latină, ajungi la limba străbună a dacilor.”

Ce-a zis ăsta, mă? Nu și-a luat medicamentele înainte de a căsca gura? Dar, stați, că nu s-a terminat! Oferta e mult mai generoasă. Mai zice dezaxatul Georgescu că avem de-a face cu limba vlaho-geto-dacilor. Niciun lingvist care se respectă nu poate asculta o asemenea monstruozitate fără să se cutremure. Îl poate lua cu amețeală, dacă mai ascultă următoarea aberație a lui Călin Georgescu:

„Prin limba noastră bătrână, noi am fondat Europa. Orice popor din Europa, când va dori să-și cunoască identitatea și rădăcinile, va da sigur de limba română.”

Ngâh-ngâh-ngâh!

Dacă nu pricepeți ce caută vlahii, amintiți în izvoarele medievale și nu în cele antice, în asociere cu geto-dacii, popor al antichității, vă lămurește tot Georgescu, asta cu condiția să fiți la fel de lipsiți de logică, ca și el. Dacopatul Călin afirmă lucruri contradictorii: că suntem aici de 6.000 de ani, că vlahii sunt urmașii amirilor biblici, apoi că ne tragem din neamul sciților și, în fine, că noi suntem înrudiți cu latinii, dar ei sunt copiii noștri. Una dintre concluziile pseudoistoricului Georgescu este aceea că poporul român a fost el însuși o civilizație și romanii au fost urmașii noștri, și nu invers. Mare atenție! Georgescu nici nu vorbește aici de geto-daci, ci de-a dreptul de poporul român! Înainte de romani! Care-s urmașii românilor! Dacă nu știați, vă mai spune Georgescu că vasele ceramice ale geto-dacilor vin din cultura Horodiștea-Cucuteni. Asistăm la un delir în formă continuată!

Hai s-o lămurim, măcar puțin. Nu ne tragem din amirii biblici, pentru că amirii nici măcar nu au existat și nu sunt amintiți în Biblie. Au existat amoriții, ceea ce-i altceva, popor cunoscut în limba ebraică sub numele de „emiri”, dar amoriții n-au călcat niciodată pe teritoriul Daciei antice. Nu ne tragem nici din sciți, aceștia fiind o populație indo-iraniană amestecată cu diferite alte popoare asiatice. E drept că sciții agatârși ajunși în Transilvania au fost asimilați, în timp, de populația locală, dar nu cred că lui Georgescu îi surâde ideea că se trage din agatârși, pentru că aceștia erau renumiți pentru că beau sângele dușmanilor uciși în luptă și se hrăneau cu carnea lor. Am văzut că Georgescu face distincția între mâncare și hrană…

În ceea ce privește ceramica geto-dacă, ea nu are nici o legătură cu ceramica eneolitică de tip Cucuteni. Ar fi prea mult de scris ca să-i explic impostorului când au dispărut cultura și ceramica cucuteniană sub loviturile date de indo-europeni, cât timp a mai trecut de la venirea indo-europenilor până să apară tracii ca popor și care sunt diferențele evidente dintre ceramica cucuteniană și cea geto-dacă. Cu un drum, mai vreau doar să-i spun că indoeuropenii au fost total diferiți de purtătorii culturii neolitice Cucuteni. Despre tracii din neamul cărora, în timp, s-au diferențiat geto-dacii nici nu mai are rost să vorbim.

Ce ne mai spune Călin Georgescu? Ne mai spune că autorul Quintilian, cel care a scris Arta oratoriei, a fost contemporan cu Domițian și Cicero și afirmă acest lucru plin de emfază și teatral, pentru ca ăia rupți în cur și fără dinți în gură să cadă în admirație în fața unui ins care, iată, e atâta de cult încât folosește trei nume de care ei nici n-au auzit vreodată, într-o singură frază. Numai că găunoșenia culturii generale a lui Georgescu e evidentă și în acest caz. Cei trei amintiți de pseudoistoricul delirant Călin Georgescu nu au fost contemporani! Cicero a murit în anul 43 î.Hr., Quintilian s-a născut în anul 35 d.Hr., iar Domițian s-a născut în anul 54 d.Hr.!

Puțină istorie modernă și contemporană nu strică

Din jobenul plin cu înțelepciune de Bălăceanca, Georgescu mai scoate un iepure handicapat și ne zice că sistemul banilor de hârtie a dus la inflație și război civil, dar nu ne explică cum ar putea fi înlocuit acest sistem al banilor. Care e soluția lui salvatoare? Umblăm cu punga de monede la brâu sau eliminăm banii cu totul?

Priceput nevoie-mare în ideologii și doctrine politice, Călin File de Poveste Nevropată ne informează că între comunism și capitalism nu există nicio diferență, că ele reprezintă unul și același lucru. Cum poți să-i explici unui imbecil, care crede chestia asta, că se află într-o mare eroare? Pe bune, cum? Cum să-i explici că zeci de ani s-a desfășurat așa-numitul „război-rece” tocmai între aceste două sisteme politico-militare total diferite? Economiștii serioși se cutremură și ei la auzul acestei inepții. Argumentul lui Călin-Nebunul în favoarea tezei sale e următorul: și comunismul, și capitalismul au promovat individul și că pe el îl interesează persoana, „care înseamnă că suntem fiii lui Dumnezeu; este total altceva și relația umană, care nu mai există.” Greu de comentat așa ceva. Jenant și respingător în același timp.

Una dintre formulările preferate ale lui Georgescu, repetată de dezaxat de câte ori are ocazia, fără să schimbe un cuvânt, e următoarea:

„Strălucirea noastră ca popor vine din neutralitatea față de orice fel de conflict. Asta dă dimensiunea imensă a demnității poporului român.”

Vă place? Vă gâdilă urechea într-un mod plăcut? Poate că da, numai că e profund greșit. Strălucirea poporului român nu vine din nici un fel de neutralitate, ba dimpotrivă, vine din angajarea militară în conflicte și din jertfele făcute de ostașii Armatei Române în diferite conflicte. Vrei, bă, scăpatule de la Bălăceanca, câteva exemple? Avem, cu toate că s-ar putea să nu le înțelegi.

1. Obținerea independenței de stat a României s-a realizat în urma participării Armatei Române la luptele împotriva Imperiului otoman. Dacă rămâneam neutri în 1877-1878, independența noastră față de Imperiul otoman nu ar fi fost recunoscută de Marile Puteri.

2. Unirea cea Mare a fost realizată în urma participării României la Marele Război. Am primit provincii istorice românești doar pentru că am participat la acest război și ne-am situat în tabăra statelor învingătoare. Dacă am fi fost neutri în primul război mondial, realizarea României Mari ar fi fost imposibilă.

3. Ne întoarcem doar puțin la evul mediu românesc. Călin-din-Farmacie Georgescu vorbește cu mândrie despre intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia în 1600. Tăntălăule, Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia în 1 noiembrie 1599, nu în 1600! În anul amintit de tine Mihai a realizat Unirea, prin cucerirea Moldovei. Revenim la strălucire și neutralitate: lipsitule de logică, care ești tu lipsit de logică, ești mândru că Mihai a intrat în Alba Iulia, ceea ce nu-i rău, dar a făcut acest lucru nu în urma unei atitudini de expectativă, nu în urma unei neutralități, ci ducându-și trupele în Transilvania și spulberând armata nobiliară a lui Andrei Báthory la Șelimbăr, cu trei zile înainte de intrarea triumfală în Alba Iulia. Pentru tine, că prinzi mai greu și ești mai greu de cap, repet: în 1599, nu în 1600!

Va urma!

Mr. BIG