Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală a lansat recent Barometrul de consum cultural 2023. Cifrele sunt dezastruoase. Conform studiului, care are în vizor populația cu vârsta de peste 18 ani, 75% dintre români nu au fost niciodată la teatru, după cum tot 75% nu au fost niciodată la un spectacol de balet sau de muzică clasică. Și ca să discutăm tot pe cifre, 81% dintre români nu au fost niciodată la bibliotecă, 55% nu au vizitat niciodată un muzeu și 35% nu au făcut nicio excursie, nici în țară nici în străinătate. Cea mai scăzută rată de participare culturală o întâlnim în mediul rural și în urbanul mic. Cea mai crescută e în urbanul mare, unde veniturile sunt peste medie. Practic, din punct de vedere cultural, suntem o țară care trăiește în beznă.
Este ușor să spunem că de vină pentru această situație sunt nivelul în general scăzut de trai și sistemul de învățământ neperformant, însă aceasta este o explicație insuficientă. În realitate, vorbim de lipsa unei strategii clare de acțiune și de promovare a culturii atât în plan intern, cât și extern, precum și de o legislație îmbâcsită în domeniu. La ora actuală, România nu are o cultură a culturii și acesta este un adevăr trist.
Pe plan intern, domeniul culturii poate contribui enorm la educația non-formală, revitalizarea orașelor, dezvoltarea satelor, crearea de locuri de muncă specializate și, mai ales, la coeziunea socială. Fără spații dedicate, unde valorile și identitatea unei comunități să fie continuu deconstruite și reconstruite, unde să intrăm în contact cu noi înșine și să ne privim în oglindă, ajungem dezorientați și tindem să luăm cu lingura orice dram de îndrumare ni se oferă, fără prea mult discernământ.
Pe plan extern, cultura poate fi un instrument important de soft power pentru România. Un soft power crescut aduce tot felul de beneficii unei țări, în speță economice, dar și de jucător important la masă. În plus, o infrastructură culturală bine pusă la punct, finanțată corespunzător și promovată cu cap, atrage, fără doar și poate, un număr mai mare de turiști. Turiști străini = bani intrați în țară. Produs cultural românesc vândut în străinătate = bani intrați în țară.
Legislația actuală nu tratează cultura ca pe un domeniu care trebuie să se dezvolte, să producă și, deci, să vândă sau să chestioneze, ci ca pe unul care trebuie ținut sub strict control. Cultura, așa cum e domeniul legiferat acum, e ca un fel de pacoste care devine brusc bună când avem de tăiat panglici și de făcut poze.
Partea îmbucurătoare a Barometrului este că tinerii sunt cei mai mari consumatori de cultură. Avem o generație de tineri avidă de cultură, care consumă de toate: muzee, teatre, cinema, muzică, literatură. E o generație multilateral dezvoltată intelectual, dezghețată, care umblă în lume, are acces la internet, vorbește limbi străine și se informează constant. Din păcate, ei sunt și cei mai predispuși să plece din țară. Pentru ei și pentru cei care vin, modelul de funcționare actual este nesatisfăcător, depășit, meschin.
Avem, de asemenea, artiști foarte creativi, talentați și pătrunzători și lucrători culturali tineri, inventivi, care își implementează cu succes ideile în România, făcându-ne tuturor viața mai bună, în ciuda multelor piedici. Sunt absorbiți de muncă, obsedați de-a dreptul, mă înclin în fața lor. Ce-mi doresc și pentru ce mă lupt, însă, este ca viața lor să devină mai ușoară, să primească sprijinul și respectul care li se cuvin, și ca munca lor să ajungă la cât mai mulți oameni.
Dr. Oana Alexandra CHIRILĂ
Candidată la Senat din partea SENS