Bunu’ și Înduratu’ o dat de o apărut programu’ lu’ nea Marcel că cum vrea iel să conducă țara și că care-s obiectivele lui cu noi. Din startu’ începutului am băgat de samă că Marcel abordează cu aplomb problematica, anunțându-ne că tat-su o fost pilot militar și iel știe ce înseamnă dragostea de țară și curajul de a lua decizii. Asta-i cum ai zîce că nevasta mareșalului Ney o fost spălătoreasă la bază și de aia o condus iel șarjele de cavalerie de la Jena, Eylau și Friedland. Nu tare am vreme, că io-s tăt timpul în criză fix de timp, că i-aș egzplica cum stă treaba cu legătura cauzală dintre propoziția regent și propoziția subordonată. Ori, cine poate ști, poate că nea Marcel e mai subtil decât ne lasă moaca lui să bănuim și folosește procedeul lingbistic numit ergo propter hoc, adicătelea un sofism care constă în stabilirea unei legături cauzale între două evenimente sau fapte pe baza simplei lor succesiuni. No, nu-i nici un bai, că și io-s fecioru’ lu’ tata și de aia i s-o spart o țavă de la calorifer vecinului de la doi, nașterea mea și spargerea țevii fiind evenimente succesive prezentate în ordine cronologică, ceea ce deja-i logic.
Revenim la programul minune, pă cinci ani, propus de social-democratul cu origini buzoiene, nu moldovinești, că nu vrem să jicnim pă nimeni. Omu’ își propune atâtea fapte mărețe (și vorbim aicea numa’ de ce consideră iel că-s prioritățile naționale) că trebe musai cel puțân douăzăci de comentarii. Cum îi și normal, începem cu primul. Apoi, o să vină al doilea. Remarcați că și io respect succesiunea în timp a evenimentelor, că de aia comentez programu’ lui după ce o apărut, nu înainte, cu tătie că aș fi putut face și invers, că am potențial intuitiv.
Programu’ lu’ nea Marcel îi un fel de hibrid între ce-o fost, ce îi și ce o să hie, că ne promite multe, ne spune verde-n buză că ce bine trăim și ne arată ce nașpa o fost înainte. Tătie o fost cum o fost la lectura asta, până am citit că puterea de cumpărare a noastră, a tutulol, s-o dublat în ultimii zece ani, sugerând că și iel ar ave un ce merit că-i așe și nu altfel. Bă, fraților, nici n-am putut râde la faza asta, că am herpes și mă ustură când râd, ca atuncea când îmi vin facturile. Mă ustură ca atuncea, nu râd ca atuncea, să fim bine înțăleși, cu toate că, în cîte o lună, mă și ustură și și râd.
Mai vrea nea Marcel să elimine diferențele de dezvoltare dintre urban și rural, ceea ce mă face să-l bănuiesc că vrea a ne aduce pă tăți la sapă. De lemn sau de cauciuc, după preferințe și aptitudini. Apoi ne mai zîce că vrea iel o Românie sănătoasă și că o să asigure accesul rapid la moașe. Treaba asta din urmă nu tare mă-nteresează.
Până una-alta, nea Marcel n-a asigurat nici accesul rapid la moaște, că am văzut io la teveu cum stau oamenii la rând când se scot la aerisit moaștele sfintei Paraschiva, eveniment care-i un fel de Untoldul babelor, la care să duc și politicienii, ca să arate că ce cucernici și cu frică de Ăl de Sus îs tăți. Bine că la Untoldul ăsta nu strigă nimeni „Toată lumea mâinile sus!”, ca la Untoldul de la Cluj, că ar fuji tăți politicienii până la Oprescu, și-ar cere și iei azil, mânca-i-ar azilu’…
Încă una vă mai zîc, că trebe să mă duc să-mi cumpăr un pateu sau ceva, că-i gol frigiderul, stare jenerată de dublarea puterii mele de cumpărare. Scrie Marcel următoarea treabă, la capitolul Demografie: „Realitatea este că România are tot mai puțini copii”, chestie pă care o știam tăți, după care urmează o frază erectorală penetrantă, de mare angajament: „Vă rog să vedem această realitate nu ca pe o pierdere, ci ca pe un apel la acțiune.” Sublinierea îi aparține, acțiunea vă aparține vouă, ălora care aveți tupeu să faceți prunci în țara asta, condusă de nea Marcel.
Mr. BIG
Citește și: Pamflet de pre-campanie: Omu’ e Ciucă!