În cursul dimineții de vineri, mai multe persoane care se aflau la ghișeele Serviciilor de Pașapoarte, respectiv Permise și Înmatriculări Maramureș au fost nevoite a părăsi clădirea situată pe strada Școlii din Baia Mare, din cauza aerului greu respirabil. Surse apropiate ziarului nostru au declarat că aciditatea resimțită a fost una ridicată. ”Între 9 și 9.30, aproximativ, am părăsit incinta, așteptând afară. Aerul era unul înțepător, iar la nivelul gâtului am simțit usturime”, a spus una dintre persoanele afectate de izul iritant.
Ce s-a întâmplat de fapt și de ce au ieșit oamenii din clădire… În prima parte a anului, imobilul a intrat în reabilitare, iar lucrările respective au loc în paralel cu activitatea desfășurată la serviciile de Pașapoarte și Permise/Înmatriculări. Greu de imaginat așa ceva, dar asta e realitatea. Sute de persoane care trec pragul instituțiilor respective pentru a li se elibera documentele solicitate trebuie să suporte condițiile unui șantier, cu tot ce presupune acesta: praf, mirosuri înțepătoare, zgomote puternice. Așa e pe șantier, e drept, dar nu așa ar trebui să fie și în instituții publice intens tranzitate. Iar dacă sunt afectate persoanele care petrec o jumătate de oră sau o oră acolo, e limpede în ce condiții lucrează personalul angajat. Închiși în birouri fără geamuri exterioare, cei care primesc sau eliberează documente nu au altă sursă de aer decât holul pentru public, unde sunt condițiile pe care le aminteam: de șantier.
Cine a avut ilogica idee de a menține activitatea serviciilor respective acolo, în timp ce clădirea se reabilitează… greu de spus. Nici nu are rost să căutăm vreun răspuns, pentru că nu îl vom găsi vreodată. Nimeni nu își asumă vreodată ceva. Și nimeni, în afară de vreo doi supărați pe post-tranziția douămiistă, ce ar putea jura pe orice că așa ceva ar fi imposibil să se întâmple în orice țară cu pretenții de membră UE, nu va spune nimic. Vor înjura de ceva sfinți pe Facebook și gata. Personalul angajat acolo tace mâlc, nu cumva să supere vreun bocanc mai iritat cu care să se trezească direct în părțile moi; șefii de servicii pun și ei batista pe țambal, să nu deranjeze comenduirea (în cazul ăsta, Prefectura); domnul prefect nu mai agită r…ul, că s-ar putea auzi pe undeva, pe la minister, că nu a fost capabil să relocheze întreaga rețea informatică a structurilor ce există acolo, înainte de a deschide șantierul pentru care s-au dat două milioane de euro, bani comunitari nerambursabili. Și uite așa, lucrurile rămân fără rezolvare.
Ce spun șefii
Singurul care a re/cunoscut problema a fost prefectul Rudolf Stauder. Dar nu că ar fi ceva deosebit, ci o mică jenă, care a trecut. S-a dat cu ceva soluții la curățarea scărilor, iar mirosul ar fi fost puțin deranjant. Însă nu peste puterile umane în ceea ce privește suportabilitatea. Mai ales că imediat, adică prin noiembrie, lucrările trebuie finalizate, iar condițiile de muncă vor fi net îmbunătățite, ne-a asigurat prefectul, care a ținut să mai precizeze faptul că până acum nimeni nu i-a adus la cunoștință că la Pașapoarte, Permise și Înmatriculări condițiile de șantier ar afecta în vreun fel publicul sau personalul. Cum să te gândești că praful inerent unor lucrări de construcții sau soluțiile chimice folosite la curățenie ori dezinfecție ar putea afecta calitatea aerului, făcându-l nociv? Exclus!
Claudiu Bărbuș, cel care conduce Serviciul de Permise și Înmatriculări Vehicule, s-a arătat puțin preocupat de problema respectivă, fiind mai interesat să îi spunem de unde avem numărul lui de telefon, de parcă ar lucra în ceva serviciu secret ce are ca misiune distrugerea grupării Hamas. Nu știe de praf, nu știe de mirosuri nocive, nu știe de oamenii ce au părăsit clădirea. Nu știe nimic. Însă noi știm că știe. Dar nu l-a anunțat pe prefect. Să nu deranjeze cu probleme minore.
Călina Pop, șef Serviciu Pașapoarte, ne-a spus că activitatea instituției pe care o conduce s-a mutat în birourile de la etaj (unde lucrările s-au finalizat), iar dacă au fost persoane afectate de condițiile de șantier, atunci trebuie să fi fost la parter, unde încă se lucrează. Pop a mai precizat că, în cursul zilei de vineri, nu s-au constatat probleme legate de activitatea instituției, care a funcționat fără întreruperi.
În concluzie
(nu îi zicem epilog, că sigur mai apare ceva și revenim pe subiect):
- Praful nu se ridică până la etaj, iar aerul cu iz de aciditate, nici atât; ele se dau la fund, acționând doar la parter, unde s-ar putea să îi afecteze pe cei care depun sau ridică documente, însă foarte puțin și deloc deranjant (să nu zicem periculos), iar acestea nu atentează vreodată la sănătatea personalului angajat, fapt dovedit irefutabil de lipsa vreunei sesizări în acest sens;
- Relocarea serviciilor respective, ce trebuia gândită și operată înaintea deschiderii șantierului, ar fi costat foarte mult, fapt pentru care împărțim cheltuiala între noi (toți cei care intrăm în clădire și personalul angajat), în funcție de cum ne îmbolnăvim și mergem la medic fiecare, iar apoi plătim consultația, medicamentele etc; este că a făcut Prefectura o economie la bugetul statului?; este, să fie primit!;
- Publicul trebuie să înțeleagă: Kosovo nu e Serbia, dar nici România nu e Elveția; aici, totul se obține greu, cu sacrificii, iar la permise, pașapoarte, buletine și alte locuri ce au ghișee unde trebuie să te apleci pentru a vorbi cu angajații, întotdeauna a fost nasol: ba au fost cozi, ba s-au călcat oamenii în picioare, ba dosarul e incomplet, ba nu e bună aia sau cealaltă;
- Angajații trebuie și ei să sufere; vor avea condiții mai bune de muncă;
- Prefectul e mulțumit că, după mai bine de o jumătate de an de șantier, la Pașapoarte și Permise nu s-a înregistrat niciun deces; și doar un mare ghinion ar face ca lucrul acesta să se întâmple tocmai în mandatul său;
- Claudiu Bărbuș va avea câteva zile de neliniște; de unde are presa numărul său de telefon?
C. ȘACALUL