A fost să fie, duminică, un eveniment important în viața PNL, și anume Consiliul Național, în care a fost validată candidatura la președinție – a statului, nu a partidului, întrucât cea din urmă e validată de multicel – a lui Nicolae Ciucă. A fost o efervescență de mai că-i lipseau bulele de șampanie și tatuajele de sub buric, o votare în unanimitate a oșteanului Ciucă pentru candidatura de șef al statului. Un șef ”În slujba țării”, după cum e așternut titlul pe coperta cărții dumisale, care s-a cuibărit mai degrabă pe panouri publicitare decât în biblioteci.
Privind din afară, a părut un soi de vot de genul în care un țucălar șef s-a ridicat în picioare când a intrat șeful și a zis: ”Atențiune, drepți! Să trăiți! Permiteți să raportez, sunteți candidatul nostru la președinție!”.
Că o fi vrut sau n-o fi vrut, Ciucă a dat armata jos din pod. Adică pare să fi teleghidat ”activul de partid”, cum i se zice în termeni politici, să-l prețuiască necondiționat, să-l vadă ca pe un salvator al patriei, fie că s-ar afla în Nassiriya, cu ”Scorpionii roșii”, ori la București, cu altfel de scorpioni. Bunăoară primarul Clujului, Emil Boc, a glăsuit, la întrunirea cu pricina, că Ciucă e un om care ”când aude alarma fuge spre pericol, ca să ne protejeze pe noi ceilalți”. Bine ar fi ca dl Ciucă să nu fugă aiurea, brambura prin păpușoi, când aude alarma telefonului. Cât despre protejat? Totuși, să ne protejeze Ciucă de cine, de ce? Poate de cartea lui prost scrisă, asta da.
Un alt membru de vază al PNL, președinte ales al CJ Botoșani, Valeriu Iftime, a găsit cu cale să spună că ”Nicolae Ciucă este cel mai frumos preşedinte uman pe care l-a avut vreodată România, pentru că este un om care crede în oameni, care iubeşte familia, care iubeşte ţara şi are ceva în el omenesc”. Cum naiba – iertați exprimarea frustă – vine asta cu ”președinte uman” și ”ceva omenesc”? Adică până acum am trăit într-o lume de parameci și ornitorinci, crocodili bălțați și pupeze chele și vine Ciucă să ne ”umanizeze”? Ne toarnă cu polonicul circumvoluțiuni în cap, ca la popotă, pe porții, precum fasolea făcută la cazan?
Una peste alta, cu astfel de pupături în dosul raniței Ciucă își cam taie binișor din rația de vot la prezidențiale. E doar o părere, luați-o ca atare. Pe de altă parte e treaba lui. Să te însoțești însă cu oameni slugarnici care zic mereu ”să trăiți!”, mai abitir ca soldatul Svejk – chit că personajul lui Hasek avea umorul lui, totuși -, mai mult te încurcă decât te ajută. Să trăiți, domnu’ general, permiteți că tocmai am raportat…
Horia Iancu
Sursa foto: pixabay.com
Citește și: Pamflet de precampanie: Un ostaș în slujba țării ca un drujbar în largul mării