Fără îndoială că FRF a dat un soi de lovitură de imagine după ce a izbutit să-l convingă pe Mircea Lucescu să vină pe banca tehnică a echipei naționale după ce Edward Iordănescu a refuzat să-și prelungească mandatul de selecționer. Il Luce e cel mai titrat antrenor român, dacă e să contabilizăm trofeele câștigate de-a lungul carierei. Îl întrec doar Guardiola și Ferguson.
Oricât ar fi de contestat actualul președinte al FRF, Răzvan Burleanu, e cazul să admitem că a făcut un lucru foarte important pentru națională convingându-l pe Lucescu să preia funcția de selecționer. Posibil să fie una dintre cele mai mari realizări ale lui Burleanu de când e în fruntea FRF.
La conferința de presă în care a fost prezentat ca selecționer, Mircea Lucescu a avut multe spuse chibzuite. Printre altele a afirmat că ar fi fost laș să nu accepte postul de selecționer, mai ales într-un moment de impas, dat fiind că se simte dator naționalei. O națională căreia i-a fost căpitan în anii ’70, dar pe care a și antrenat-o, ducând-o la Europeanul din 1984 dintr-o grupă grea precum o piatră de moară, cu Italia, campioană mondială la acea vreme, Suedia, Cehoslovacia și cenușăreasa Cipru. Și să ținem cont că la Campionatul European din 1984 s-au calificat doar opt echipe, nu cu zecile, ca acum. O reverență i se cuvine lui Lucescu fiindcă nu a fost laș, că nu a întors spatele echipei naționale, chiar dacă nu are nevoie de bani și i-ar fi fost mai în tihnă să călătorească, să se joace cu nepoții și să se uite la televizor la meciurile României.
De ce se leagă speranțele privind echipa națională sub oblăduirea lui Lucescu? Pentru că de-a lungul timpului a creat echipe, a avut știința antrenorului care intuiește cum să le vorbească jucătorilor – fiecăruia în parte -, care știe să-i așeze acolo unde se simt cel mai bine și, în consecință, pot da randamentul cel mai bun.
Pe lângă că e tobă de fotbal, Lucescu e un bun ”cititor” de oameni. L-a revigorat pe Boloni odinioară, nelăsându-l să își pună ghetele-n cui și să facă plombe ca stomatolog la Târgu Mureș, l-a promovat pe Hagi la națională, i-a inventat în fotbalul cu pretenții pe Andone, Rednic, Mateuț, Klein și mulți alții.
L-ați văzut vreodată pe antrenorul Lucescu să pice în derizoriu făcând tumbe pe marginea terenului ca Șumudică ori să împrăștie suduieli cu ghiotura ca Dan Petrescu? Il Luce merită un vot de încredere din partea suporterilor și pentru echilibrul său.
Mircea Lucescu aduce speranțe pentru naționala României spre a se califica din nou la un Mondial, ultimul la care am participat fiind cel din 1998. E posibil să nu reușească. Important însă este să îi dăm respectul cuvenit în această tentativă a sa de a clădi o națională a României pe principii clare, limpezi, care nu țin de nimic altceva decât de valoare. Iar cum Il Luce are experiența de a clădi echipe, ar putea să aibă succes. Hai România! (Horia Iancu)
Sursa foto: UEFA