Pamflet de campanie: Capu’ la PNL Maramureș și cultul personulității

Mă credeți ori ba, da’ io-s mare fan la personulități, așe cum îi Ionel Bogdan, capu’ la PNL Maramureș, care suferă de cultul personulității care este, da-n afară de mine cine-i perfect? Are și omul un mic defect, o mică hibă, da’ la atâtea calități lipsă, nu mai contează. Pentru că de ce zic io că omu-i lovit de cultul ăsta și-i puțin megaloman, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale? Pentru că așa și îi.

Păntru necunoscători, megalomania-i un termen ce vine din greacă și-i format din două cuvinte „megalos” și „mania”, adicătelea „mare” și „nebunie”, că de aia mai îi cunoscută și ca „delir de grandoare”. Puteam să vă scriu termenul și-n greacă, da’ nu vreau să-i încurc pă ăia care nu l-o citit pă Aristotel în orijinal, ori nu l-o citit deloc, așa ca Ionel Bogdan, cu toate că n-ar fi stricat. Și dacă nu-nțălegi, tăt îi bine să citești, că măcar întreții speranța că poate, vreodată…

No, acuma vine demonstrațiunea. Ionel Bogdan ăsta zice despre el că tăt, da’ absolutamente tăt ce-o făcut iel, îl foarte bun ori foarte bine, ceea ce-i așa numa’ că invers. Ajuns preș la CJ Maramureș absolut întâmplător (pentru că nimeni nu-l cunoștea la vremea aia, da’ lumea o votat, de fapt, împotriva PSD-ului lu’ Dragnea), Ionel o ajuns în scurt timp să creadă că e ceva sculă importantă, un fel de Ionel Brătianu al Maramureșului, ceea ce ține tot de megalomanie. Nu însemnează că dacă ai inițialele unui mare om politic ești și tu ca el.

Ceva asemănare tot să egzistă între ăștia doi. Primului i se spunea „Vizirul”, păntru modul autoritar în care o condus partidu’ și țara, da’ erau alte vremi atuncea. Ăsta micu’ s-o străduit să fie și mai autoritar. N-o țânut cont de părerea nimănui și și-o rădicat părerile la rang de axiome. Cuvântul ăsta ultim nu cred că știe ce însemnează, că el o fost și corijent în liceul agricol pă care l-o parcurs cu greu în vremea în care visul vieții lui era să să facă tractorist. Mie îmi pare rău tare și regret mult că nu și-o îndeplinit visul, că poate era mai bine păntru el și sigur era mai bine păntru noi.

Considerând că-i un om providențial, Ionel Bogdan ne-o anunțat că o pus Maramureșul pă roate (roți cred că era mai bine, că tractorul roți are, nu roate) și că acuma o să facă același lucru cu Baia Mare, care amenințare mă cutremură o țâră, da-s obișnuit cu răul. Așe un lider o mai fost numa’ Kim Ir Sen, urmașul pe linie directă al lu’ Tangun, fondatorul mitic al Coreii, al cărui tată s-o pogorât direct din cer. Mă aștept ca, în curând, și Ionelu’ nost’ să ne anunțe ceva descendență ilustră și să comande o rescriere a istoriei Maramureșului cu accent pe Bogdan descălecătorul și Bogdan încălecătorul bugetului județului, el fiind un Kin shi Junghi-ul Maramureșului. Mașina de propagandă nord-coreeană zâce că Kim Ir Sen nu defeca, Ionel Bogdan zîce că tăte rahaturile pă care le-o lăsat în urmă la CJ miros a tuberoze, gardenii și ierboasa caprifoiului.

De cultul personulității se leagă și alaiul de lingușitori și pupincuriști cu care s-o înconjurat, precum și cumpărarea celei mai mari părți a presei locale (pe banii noștri, nu ai lui), ca să-l laude că cât îi el de frumos și că carismatic ca el nu să egzistă, ca conducător neavând egal. Unde mai pui că dă lunar două mii de euro la unu’ ca să-l foteze și să iasă bine-n poze.

Pentru puținii care nu-l laudă, ba își permit chiar să-l critice, Ionel folosește arma subtilă a amenințărilor, anunțând că vor fi repercusiuni. Chiar așa? Individului îi lipsește simțul umorului în așa măsură încât dacă îi spui un banc trebuie să îl și desenezi, ca să-l priceapă. Și nici atunci nu-i bistoș. Mai mult, dacă să apucă ăsta să spună el un banc, tătă audiența să pune pă un plâns mai năprasnic decât o fost plânsu’ nord-coreenilor la moartea lui Kim Jong-il.

Exagerările cu privire la calitățile și realizările propriei persoane țin și ele de cultul ăsta deșănțat și dezmățat al personulității, că de aia zâce Ionel că o adus un miliard și cinci sute de milioane de euroi în Maramureș, când de fapt nu-s decât vreo cincizeci. Nici punerea unei capsule a timpului cu mesaje păntru viitor în noul terminal al aeroportului nu-i străin de cultul amintit. Le-o lăsat Ionel marțienilor, miercurienilor și joienilor care o să să coboare pă aeroportul din Baia Mare în viitor, ca tata lu’ Tangun în Coreea, ceva mesaj scris, ca să priceapă ăia că care-s realizările lui. No, nu-i rău, da’ nici n-ajută la nimnic. Io cred că era mai bine dacă-și punea mesajul într-o fosă septică, că să asorta capsula a mai prima cu ambientul, cu realizările și cu personulitatea.

Mr. BIG