La 12 decembrie 1918, după destrămarea, la sfârşitul Primului Război Mondial, a Imperiului Austro-Ungar şi după abdicarea împăratului Carol I de Habsburg (1916-1918), era proclamată Republica Austria, stat federal. Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, din 10 septembrie 1919, i-a stabilit graniţele, iar Constituţia din 1 octombrie 1920 a fixat neutralitatea ca principiu al politicii de stat, informează AGERPRES.
În sens strict, Austria nu a participat la cel de-Al Doilea Război Mondial, pentru că oficial nu exista ca stat atunci când Adolf Hitler a declanşat războiul prin invadarea Poloniei în septembrie 1939. Pe de altă parte, aproximativ 800.000 de austrieci s-au înrolat în Wehrmacht-ul german, iar alţi 150.000 au servit în cadrul Waffen SS, o unitate militară de elită a naziştilor, potrivit http://countrystudies.us/. Austriecii au fost integraţi unităţilor militare germane, nefiind formată nicio divizie specială.
La începutul anului 1938, naziştii austrieci au conspirat pentru a doua oară în patru ani în vederea forţării guvernului austriac de a uni naţiunea lor cu Germania nazistă. Cancelarul austriac Kurt von Schuschnigg, aflând despre conspiraţie, s-a întâlnit cu liderul nazist Adolf Hitler în speranţa reafirmării independenţei ţării sale, dar în schimb a fost forţat să numească în cabinetul său mai mulţi nazişti austrieci. La 9 martie, Schuschnigg a convocat un vot naţional pentru a rezolva problema „Anschluss” sau „anexarea” o dată pentru totdeauna. Înainte ca plebiscitul să aibă loc, însă, Schuschnigg a renunţat, la presiunea lui Hitler, şi a demisionat la 11 martie. În discursul său, sub constrângerea naziştilor, a pledat ca forţele militare austriece să nu opună rezistenţă la o „înaintare” germană în ţară. Schuschnigg care a fost închis după demisia sa, a fost eliberat în 1945, potrivit https://www.history.com/.
În ziua următoare, la 12 martie 1938, Adolf Hitler a însoţit trupele germane care au intrat în Austria, fiind primiţi cu entuziasm de mulţimile adunate. Hitler a numit un guvern nazist şi la 13 martie „anexarea” a fost proclamată. Austria a fost un stat federal al Germaniei (sub numele de Ostmark) până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, notează http://countrystudies.us/.
Austriecii au susţinut loiali Germania în primii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial. Primele victorii militare ale naziştilor şi aşezarea geografică a Austriei, unde bombardamentele Aliaţilor nu puteau ajunge, au ţinut cumva la adăpost populaţia de impactul total al războiului. Doar în momentul în care Germania a fost învinsă în Bătălia de la Stalingrad la începutul anului 1943, şi atunci când cursul războiului a început să se întoarcă din ce în ce mai mult împotriva Germaniei, sprijinul popular pentru război şi pentru „Anschluss” a început să se erodeze, notează acelaşi site.
În noiembrie 1943, miniştrii de externe ai Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi Statelor Unite s-au întâlnit şi au emis Declaraţia de la Moscova, care a descris Austria drept „prima victimă a agresiunii hitleriste” şi a solicitat restabilirea unui stat austriac independent. Totodată, declaraţia a făcut Austria responsabilă pentru participarea sa la război, oferindu-i statutul de stat inamic.
Avansul Aliaţilor în Italia, în 1943, a permis atacarea regulată a centrelor industriale şi a reţelei de transport austriece. Iarna anilor 1944-1945 a înregistrat o intensificare a campaniei aeriene şi avansuri constante ale Armatei Roşii a Uniunii Sovietice, către Austria. La 30 martie 1945, Armata Roşie a intrat pe teritoriul austriac, în vederea eliberării Vienei de sub ocupaţia nazistă, continuându-şi, apoi, drumul spre Berlin.
Bătălia pentru Viena a început la 5 aprilie şi s-a încheiat la 13 aprilie 1945, oraşul fiind eliberat de forţele armate ale Frontului 3 ucrainean. Eliberarea Vienei s-a înscris într-o acţiune operativ-strategică distinctă şi a venit ca o prelungire a ofensivei de pe teritoriul Cehoslovaciei, la care alături de marile unităţi sovietice au acţionat şi unităţi ale Armatei Române, precum Regimentul român 2 care de luptă a activat în ultima lună a războiului în Europa în zona localităţilor austriece Hohenruppersdorf, Schrick, Wilfersdorf, Mistelbach, Aspern, Zistersdorf, Poysdorf, până în apropierea Vienei. În aceeaşi perioadă, în spaţiul austriac au fost prezente şi subunităţi ale Grupului operativ al Brigăzii române de căi ferate, care au participat la reconstrucţia sau repararea de poduri pe diverse tronsoane de comunicaţii şi la sporirea capacităţii de garare a unor staţii de cale ferată, conform https://ro.historylapse.org/.
La 27 aprilie 1945, Partidul Socialist (SPÖ), Partidul Popular Social-Creştin (ÖVP) şi Partidul Comunist (KPÖ) au proclamat împreună o nouă Republică independentă şi democrată. Partidul Naţional Socialist (NSDAP) a fost abolit şi interzis, membrii săi fiind înregistraţi şi excluşi de la vot, potrivit https://www.univie.ac.at/.
Deşi germanii au rezistat avansurilor sovietice în estul Austriei, Aliaţii occidentali – Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa – au întâmpinat o rezistenţă minimă pe măsură ce au avansat. Forţele Statelor Unite au început să intre în Austria pe 30 aprilie, urmate de trupele franceze şi britanice. La 8 mai 1945, Germania s-a predat necondiţionat, notează http://countrystudies.us/.
Austria a fost împărţită timp de un deceniu în patru sfere de ocupaţie aparţinând forţelor aliate victorioase, Marea Britanie, Franţa, SUA şi Uniunea Sovietică. Viena s-a aflat în zona de ocupaţie sovietică.
La 15 mai 1955, prin Tratatul semnat la Viena a fost restabilită suveranitatea Austriei. Câteva luni mai târziu, la 25 octombrie ultimele trupe de ocupaţie au părăsit Austria. La 26 octombrie 1955, ţara şi-a câştigat independenţa deplină, sub condiţia păstrării neutralităţii. AGERPRES/(Documentare – Irina Andreea Cristea, redactor Arhiva Foto: Elena Bălan, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Gabriela Badea)
* Explicaţie fotografie din deschidere: Clădiri distruse în cel de-Al Doilea Război Mondial în oraşul Viena. În imagine: Domul Sfântul Ştefan, catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Viena.