In aceste zile, extrem de multi copii lipsesc din scolile si gradinitele baimarene din cauza bolilor de sezon. Acest lucru se intampla in fiecare an, dar parca avem mai multi acum ca niciodata. Si vedem cat de importanta era vacanta intersemestriala. Copiii stateau o saptamana acasa, fiind mai putin expusi la virusi. Insa nu despre “inteleapta” decizie de a elimina vacanta intersemestriala vreau sa scriu azi, ci despre inconstienta cu care unii parinti isi lasa copiii bolnavi in comunitate, fapt ce duce la raspandirea pe scara larga a unor boli virale grave.
De la an, la an copiii care nu scapa de aceste afectiuni respiratorii sunt din ce in ce mai multi. Anul acesta, mii de copiii au trecut fie pe la medicul de familie, fie pe la spitalele de profil din oras, prezentand dureri de gat, tuse seaca sau expectoranta, febra, stari de oboseala, stranut si alte simptome. Chiar si asa, cativa dintre acestia au ajuns la controalele de specialitate cu intarziere, fiind tratati acasa de parinti, “dupa ureche” si trimisi la scoala sau la gradinita, dupa caz, imbolnavindu-si colegii, prietenii sau chiar dascalii. De aici porneste problema reala a epidemiiei ce a lovit copiii si implicit parintii, bunicii etc.
In urma cu cateva zile, auzeam o discutie intre doi tineri de liceu, care erau profund marcati de cazul unui coleg de-al lor, trimis de parinti la scoala, cu febra, pentru a da lucrare la limba romana, din “Ion”. La un moment dat, baiatul bolnav si-a pus capul pe banca, istovit de boala. Evident, la cateva zile, alti sapte copii din aceeasi clasa au fost si ei afectati. Ne intrebam: “Care a fost randamentul scolar al acelui copil, in acea zi? Cat de responsabili sunt parintii acestui copil?” Lipsa unei cariere si impilicit a studiilor, ori, din contra statutul social ridicat al unor familii, ii fac pe astfel de parinti sa-si doreasca in exces ca fiul sau fiica sa faca mai mult decat este posibil. Astfel, ajung sa nu mai tina cont de dorintele propriului copil, de starea lui de sanatate, in acest caz, transformand scoala intr-un univers periculos familiei lor.
Parintii care isi trimit odraslele bolnave pe bancile scolilor sau in grupele de la gradinita sunt lipsiti de orice responsabilitate fata de comunitate. Ei sunt principalii vinovati pentru ceea ce se intampla in aceste zile in sistemul de invatamant baimarean, iar explicatia “Nu am ce sa fac” e o scuza inacceptabila, deoarece alternative exista. Si de multe ori ei stiu foarte bine acest lucru.
“Doar ii curge nasul si stranuta, n-are nimic, poate merge la scoala”, este opinia parintelui inconstient, dezinformat, cel mai probabil, dezinteresat, nepasator fata de propriul copil. Acest aspect ne arata o lipsa de respect in primul rand fata de copilul lor, care are nevoie de odihna si tratament, apoi fata de ceilalti tineri ce fac parte din colectivitatea in care invata copilul bolnav si, nu in ultimul rand, fata de dascali.
Apoi, educatoarele si invatatoarele au si ele o parte de vina, pentru ca accepta sa dea tratamente medicale copiilor bolnavi pe care-i primesc in grupe sau la clase. Legea nu le da voie sa refuze prezenta copiilor la ore, insa tratamentul are loc in alte conditii. Cadrele didactice nu pot administra medicamente, oferi consultatii sau exprima opinii medicale. Datoria lor este de a-i indruma pe copiii bolnavi si pe parintii acestora inspre cabinetele scolare. Singura persoana ce poate refuza prezenta unui copil la clasa este medical scolar. Din pacate, in Baia Mare, cei ce profezeaza pe acest segment de abia fac fata multiplelor cazuri cu care se confrunta.
Le spunem parintilor: fiti responsabili cu copiii vostri si nu-i neglijati! Mergeti la medic de la primele simptome ivite si nu-i trimiteti la scoala daca asa decide doctorul. Iubiti-va copiii, nu va bateti joc de ei!
Ana AVRAM