Cazul ursului împușcat pentru bani a stârnit o adevărată revoltă în România. Pe de o parte sunt revoltați cei care nu acceptă vânătoarea ca distracție, iar pe de altă parte cei care consideră că nu e normal ca să împuști animale doar pentru că ai plătit o sumă de bani. Dar mai sunt și cei care condamnă faptul că unii ar face orice pentru bani. Va fi interesant de văzut unde s-au dus acei bani și mai ales dacă totul s-a făcut cu acceptul statului român.
Cert este că povestea lui Arthur a readus în discuție derogările la urs stabilite prin lege. WWF-România a solicitat încă din 2009 îmbunătățirea legislației prin care se emit derogările pentru relocarea/recoltarea urșilor, asta pentru că „legislația actuală nu menționează faptul că ursul pentru care s-a primit derogare poate fi recoltat doar de către personalul asociației de vânătoare pe numele căreia s-a emis derogarea. Astfel au apărut situații în care anumite persoane puteau fi invitate să vâneze contra cost”.
Cei de la WWF romania cer modificarea legillor astfel încât „exemplarele problemă de urs să fie marcate și monitorizate activ, pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la extragerea, la nevoie, a exemplarului care provoacă probleme, să nu mai existe posibilitatea implicării în acțiunile de recoltare a altor persoane decât personalul tehnic al asociației de vânătoare, să fie completat textul legislației cu destinația și beneficiarul animalelor împușcate, inclusiv a părților acestora, să fie înființate echipe de intervenție rapidă care să poată acționa în astfel de cazuri, compuse din reprezentanți ai administratorului fondului cinegetic, Jandarmeriei, Gărzii Forestiere, Gărzii de Mediu și agențiilor locale pentru protecția mediului, iar decizia de intervenție să se poată lua operativ la nivel local, fără a aștepta săptămâni decizia Ministerului Mediului”.
Se mai cere ca urșii relocați să fie monitorizați în timp real prin colare GPS, fiind necesară în același timp și finanțarea și implementarea corespunzătoare a unor măsuri de prevenție eficiente, la nivel național, care să reducă numărul conflictelor om-urs. În acest caz am putea vorbi de exemplu de garduri electrice, câini specializați la stâne sau containere anti-urs. Tot cei de la WWF Romania mai cer implementarea planurilor de acțiune pentru speciile urs și lup, inclusiv evaluarea populațiilor de carnivore mari prin metode agreate de comunitatea științifică internațională, dar și simplificarea procedurilor de acordare a compensațiilor pentru pagubele produse de carnivorele mari.
Concluzia este una singură: „Aceste lacune legislative reprezintă o portiță pentru organizarea, inclusiv în anul 2021, a unor partide de vânătoare, deși acest lucru este interzis”.
Dragoș HOJDA