Naționala României câștigă cu Muntenegru, 28-25, dar ratează prezența la Jocurile Olimpice de la Tokyo, un obiectiv care – dacă ne uităm la cele două meciuri de la Podgorica – n-a fost chiar atât de departe, informează lead.ro.
Puțin mai multă inspirație la finalizare și ceva mai multe intervenții bune în poartă ar fi putut face probabil diferența la acest turneu preolimpic. N-a fost să fie azi, dar asta și pentru că înfrângerea de sâmbătă cu Norvegia a fost puțin prea aspră.
Pentru Cristina Neagu, care a participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice, ratarea calificării este cu atât mai dureroasă cu cât căpitanul României nu s-a ferit să spună că aceasta ar putea fi ultima ei șansă de a prinde un nou turneu olimpic.
Alături de Muntenegru și Norvegia, din celelalte două turnee preolimpice europene, Rusia, Ungaria și Suedia au obținut și ele biletele pentru Tokyo. Spania, care mai are de jucat în seara asta cu Argentina, are și ea toate șansele să fie acolo.
România a ajuns la meciul cu Muntenegru după puține ore de odihnă și cu un obiectiv clar: să câștige la cel puțin cinci goluri diferență.
Din capul locului, obiectivul a fost foarte dificil. Nu pentru că cinci-șase goluri ar însemna prea mult în handbal, ci pentru că această echipă a Muntenegrului are un spirit de luptă aparte.
„Din punct de vedere valoric, nu consider că Muntenegru ar fi peste România. Dar Muntenegru are ceva special, acel spirit de luptă extraordinar, acea energie extraordinară, nebunie, să-i spun așa, pe care o cunosc și eu și am simțit-o jucând patru ani acolo (la Buducnost). Ăsta cred că este atuul lor principal”, spunea Neagu înaintea jocului. „Și va conta mult cum reacționăm noi la lucrul acesta. Cred că și noi trebuie să venim cu acest tip de atitudine”, mai spunea interul României.
Măcar de atitudine, Neagu poate fi mulțumită: toată lumea a alergat, toată lumea s-a zbătut, toată lumea a demonstrat curaj. Că n-a fost de ajuns? Asta doare, însă echipa României n-a arătat rău. Dimpotrivă.
Meciul a început în ritmul căutat de România și fără greșeli în atac – un lucru esențial pentru a pune presiune pe adversare încă din start. Eliza Buceschi a deschis socotelile cu un gol din inter dreapta, Crina Pintea a prins și apoi finalizat excelent pasa Cristinei Neagu, Florica a găsit golul dintr-un unghi închis, iar când Neagu a transformat prima aruncare de la șapte metri a meciului, România s-a distanțat la 4-2. Până aici, Muntenegru a fost periculoasă doar de la distanță, prin Grbic și Jaukovic.
Laura Moisă a avut șansa să facă 6-3, însă aruncarea ei a lovit bara, iar Muntenegru a profitat și a egalat imediat la 5, după două eliminări de două minute ale României.
A fost primul moment mai greu al meciului, dar golurile reușite de Neagu și Laura Pristăvița au deblocat lucrurile în atac și au păstrat România înainte: 6-5 și 7-6, înainte ca Sonia Seraficeanu să refacă avasul de două goluri.
Până aici, principala veste bună a fost limpede: România a marcat opt goluri prin șapte jucătoare, un lucru foarte rar în ultimii ani. Au fost 20 de minute în care Adi Vasile a făcut dese schimbări, mult mai multe decât ieri: a jucat cu toate cele patru extreme (toate au marcat), iar Anca Polocoșer și Lorena Ostase au intrat bine în apărare – și ea ceva mai avansată decât cu Norvegia.
Însă lucrurile pozitive n-au dus și la o desprindere mai consistentă, căci Muntenegru a reușit să anuleze golurile marcate de Neagu, Seraficeanu sau Pintea.
S-a mers cap la cap în următoarele minute, până când Pintea și Neagu au făcut 13-11, iar eficiența din atacul României a început să-l îngrijoreze pe Kim Rasmussen.
Din păcate, exact când a aveam impresia că distanța poate crește și mai mult, Muntenegru a ieșit excelent dintr-o perioadă de dublă eliminare și a egalat la 13.
Când Neagu a lovit bara din a treia ei aruncare de la șapte metri, Muntenegru a trecut pentru prima dată înainte, 14-13, iar Adi Vasile a cerut primul lui time-out: și-a lăudat apărarea, a cerut mai multă presiune la Grbic și i-a spus Crinei Pintea că Jaukovic are deja două eliminări – „poate o scoatem și pe a treia”.
Până acolo, pivotul României a găsit al patrulea ei gol și a egalat la 14, înainte ca Jaukovic și Eliza Buceschi să stabilească scorul primei reprize: 15-15.
Au fost 30 de minute bune.
Intrarea Laurei Pristăvița a adus creativitate în partea dreaptă a atacului României, o linie ofensivă care n-a părut încurcată prea tare de apărarea agresivă a Muntenegrului pe care jucătoarele lui Kim Rasmussen se bazează atât de mult.
Muntenegru a folosit o apărare 5+1 contra Norvegiei, cu Vukcevic ieșită mult la Oftedal, iar selecționerul Rasmussen s-a arătat atunci foarte încântat că echipa lui se poate apăra și cu șase în linie (6-0), dar și cu om avansat (zburător) atunci când e cazul. Danezul Rasmussen, unul dintre cei mai cosmopoliți antrenori din handbalul feminin – cel care în 2016 a câștigat Liga Campionilor cu CSM -, e și el la început de drum cu Muntenegru, dar drumul ăsta arată încurajator, dacă ne uităm spre ce-au arătat jucătoarele sale la EURO 2020 și la acest preolimpic. Asta și datorită implicării legendarei Bojana Popovic, colega lui pe banca Muntenegrului, dar și antrenoarea lui Buducnost, echipa care dă scheletul acestei echipe naționale pe care am întâlnit-o destul de des, ultima dată în Japonia, la Mondialul din 2019. A fost un meci destul de bun, pierdut pe final, 26-27, după ce echipa antrenată atunci de Tomas Ryde a condus cu 21-17 la jumătatea reprizei a doua.
Ce bine-ar fi să vedem același +4 și la jumătatea reprizei secunde de azi, ne-am spus la pauză.
Moisă și Neagu au deshis repriza cu două goluri, tot Neagu – cu o depășire excelentă pentru al șaselea ei gol – și-a dus echipa la 18-16, Pristăvița a protejat avansul ăsta la 19-17, însă România a ratat apoi două șanse (una chiar de la șapte metri) să fugă la +3 și să aprindă și mai tare meciul.
Așa cum se întâmplă în handbal, șansele ratate se plătesc repede. Și de treaba asta s-a asigurat Grbic, care a scos eliminare de două minute la Polocoșer, apoi a marcat pentru 19-18.
Lucrurile s-au complicat și mai mult în minutul 40, când Crina Pintea a părăsit terenul în lacrimi, după un cartonaș roșu (primit destul de ușor) pentru un fault fără intenție. Iar șocul acestei eliminări s-a văzut în atacurile următoare, când portărița Nenezic – foarte bună azi – a apărat al doilea șapte metri consecutiv (și al treilea al meciului), de data asta la Eliza Buceschi. Ca lucrurile să fie și mai frustrante, Neagu a lovit bara dintr-un alt șapte metri.
Finalizarea lui Pristăvița a adus în sfârșit golul de 20-19, cu 15 minute rămase de jucat, moment în care Rasmussen a simțit nevoia să-și reașeze echipa: Muntenegru a trecut din nou la apărarea 5+1, cu om la Neagu, mutare încercată fără mare succes și la începutul reprizei a doua, dar nu defensiva adversă ne-a pus probleme, ci mai degrabă lipsa de inspirație la finalizare.
De treaba asta au profitat adversarele, care au reușit să se distanțeze pentru prima dată la doi pași, 23-21, după al patrulea gol marcat de Jaukovic în ultimele minute.
Adi Vasile a mai cerut un ultim time-out, Jaukovic a fost luată om la om, însă când portărița Nenezic a scos a 14-a ei minge, șansele nu arătau deloc bine: 23-21, cu doar 10 minute înaintea finalului.
Și a fost un final simplu pentru Muntenegru. Cu liniștea dată de încrederea că nu mai pot pierde califcarea la Tokyo, adversarele au lungit atacurile, au ajuns la golul 25 și s-au relaxat.
Or asta s-a văzut în ultimele minute, când România a egalat, a revenit la conducere și s-a dus apoi la 27-25, cu două minute înaintea finalului. Neagu, cu al 11-lea ei gol, a făcut 28-25, dar n-a mai fost timp pentru minuni.
Naționala României a câștigat meritat, 28-25, dar va privi Jocurile Olimpice de acasă.
Foto FRH