Problema minerilor din Valea Jiului, ajunsă în aceste zile în prim plan mediatic, mi-a amintit de o veche poveste care a tot circulat în mediul politic în ultimii ani: cel al redeschiderii minelor din Maramureș și nu numai.
Cea mai recentă și utopică declarație de acest gen a fost făcută în urmă cu aproape doi ani, la început de aprilie 2019, când ministrul Economiei de la acea vreme, Nicolae Bădălău, afirma aproape sigur că minele vor reporni.
“Până în august am primele contracte. Le fac publice”, spunea atunci Bădălău, făcând referire și la județul Maramureș.
Evident că de atunci nu s-a întâmplat nimic concret, iar minele din județ sunt la fel de părăsite. Doar poluarea tot mai deasă din ultimii ani cu ape de mină mai aduc aminte de existența acestora.
Un exemplu e cazul de acum câteva zile, când din perimetrul minier de la Băița au ajuns până în râul Someș mai multe metale, aproape de granița cu Ungaria. Iar probabilitatea ca astfel de situații să se repete e una ridicată.
Despre gloria mineritului au mai rămas doar amintirile, una dintre ele fiind aceea că în Maramureș se prelucra odată întreaga canitate de aur ce ajungea în tezaurul de la BNR.
Vlad HERMAN
https://ziarmaramures.ro/din-istoria-mineritului-maramuresean-aici-se-prelucra-intreaga-cantitate-de-aur-ce-ajungea-in-tezaurul-de-la-bnr/