Nemțeanul Gabriel Balmuș este cercetător principal la Institutul de Cercetare a Demenței din cadrul Universității Cambridge, lector la Trinity College și unul din fondatorii Adrestia Therapeutics, un start-up care caută tratamente pentru bolile umane, cercetări care în timp pot sta ca bază la „crearea” omului care nu se îmbolnăvește, informează libertatea.ro.
Șobolanul-cârtiță fără păr este un animal din Africa de Est care nu simte durere la nivelul pielii, este rezistent la cancere și la insuficiența de oxigen. Toate aceste atuuri i-au asigurat vietății africane pașaportul spre laboratorul Universității din Cambridge, unde lucrează cercetătorul Gabriel Balmuș. „Acest șobolan, când moare, moare tânăr. Are o moarte autoprogramată. Are un sistem social ca albinele, au o regină care numai ea face pui. Și are un genom asemănător cu al șoarecelui normal, dar unul trăiește doi ani și altul de 15 ori mai mult”, explică cercetătorul. Este doar o parte a cercetărilor de care se ocupă românul. De pildă, în laboratoarele Adrestia se fac pași importanți în găsirea unor tratamente cât mai personalizate la bolile existente. Pot să obțină dintr-o simplă celulă de piele a unui pacient celule stem și apoi aproape orice tip de celulă umană: de la celule hepatice la neuroni sau „minicreiere”. „Folosind tehnologii de rescriere a genomului, putem corecta orice mutație în aceste celule”, explică una dintre metodele folosite. Citeşte întreaga ştire: Bătrânețea fără boală, o utopie? Cercetător român la Cambridge: „Nu ne gândim să trăim o mie de ani, dar să trăim 100 sănătoși”
Medicina a făcut pași importanți în ultimii ani. „Acum 20 de ani când spuneai cancer de sân, spuneai o singură boală. Acum, când spui cancer de sân, începi să întrebi: este «BRCA1 pozitiv», este o altă mutație a genei P53? Acum sunt grupuri mari de pacienți cărora li se dă un tratament, dar în 10-20-30 de ani o să fie mult mai personalizat. O să vină o perioadă în care pacienților o să li se ia ca în Star Trek o biopsie și o să spună: pentru tine e medicamentul ăsta!”, a găsit Gabriel o analogie pe înțelesul tuturor.
Crede că în câțiva ani, medicul va putea să îi spună exact unui pacient care sunt șansele lui de a lupta cu o boală. „Tu ai o populație mare și îi spui acum unui pacient că are 5% șanse de supraviețuire, adică 5 oameni dintr-o sută supraviețuiesc. Dar eu nu pot să spun dacă tu ești parte din ăia 95 sau din ăia 5.” Rezumat poetic, Gabriel Balmuș este printre cei în căutarea „tinereții fără bătrânețe” sau, mai corect, în crearea unei bătrâneți fără boală.
Cu tact didactic, explică foarte simplu ce face. „Trebuie să te duci de la București la Iași, să spunem, și ai două posibilități: fie cu mașina, fie cu trenul. Să spunem că blocajul unui mecanism din organismul uman care duce la o boală ar fi ca o autostradă blocată. Dacă te-ai urcat în mașină și te-ai blocat pe autostradă, nu te mai poți întoarce, dar dacă este un baraj al poliției înainte, care îți spune că e blocată autostrada, te întorci și te duci cu trenul. Cam același principiu folosim noi în genetică, e ceea ce numim viabilitate sintetică”, spune cercetătorul de la Cambridge.
„Pentru mine, sistemul normal e ca o cameră de squash în care ai multe mingi care merg pe o anumită direcție. Imaginează-ți acum camera aia în care sunt 30.000 de mingi care la început sunt într-un sistem brownian și la un moment dat ajung la un echilibru. Boala apare atunci când tu ai luat o minge din sistem. Și ai schimbat tot sistemul, local sau global, depinde cât de importantă e mingea aia în angrenajul total. Eu așa văd boala”. Practic, dacă ai modificat sensul unei singure mingi, atunci poți vorbi de o boală genetică, iar la bolile sporadice e ca și cum s-au scos două sau mai multe mingi deodată. Dar învățând ce se întâmplă cu o boală genetică la nivelul unei gene, poți interveni și la bolile sporadice.
„La scleroza laterală amiotrofică, 5% din pacienți sunt genetici, știm că există o mutație într-o singura genă, de exemplu C9orf72, iar 95% sunt sporadici, adică nu știm de unde pornește, poate fi din mai multe gene. Dar, dacă te uiți la creierul unui bolnav genetic, comparativ cu unul la care nu știm care e originea, sunt multe lucruri similare. Și atunci te gândești că, dacă înveți să faci ceva pentru ăștia 5%, e posibil să iei informația și să o aplici și pentru ceilalți.”
Un exemplu în acest sens este rezultatul cercetării profesorului Steve Jackson, alt fondator al Adrestia Therapeutics. O mutație a genei BRCA1 este cauzatoare de cancer de sân, dar dacă inhibi PARP1, o altă proteină, celulele canceroase mor, iar celor normale „nu le pasă”. „Și atunci a realizat un medicament care este specific pentru BRCA1. Dar a observat că poate să aplice sistemul ăsta și pe tumori sporadice.”
Tânărul din Târgu Neamț a studiat la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară de la Iași. În 2003, la 23 de ani a plecat cu o bursă de studiu în Italia și apoi a ajuns la Facultatea de Medicină Veterinară din Cambridge. Periplul său academic l-a purtat și la Universitatea Cornell din SUA, unde în 2012 termina doctoratul.