Replicându-se, coronavirusul suferă mutaţii. Iar uneori, când creează o nouă copie a ARN-ului său, face greșeli. În ciuda faptului că există un sistem eficient de „corectură”, pot exista mereu mici scăpări. „Făcând un calcul grosolan, să presupunem că face o mutație pentru fiecare persoană pe care o infectează”, explică Roberto Amato, cercetător la Institutul Sanger din Cambridge, principalul centru din Marea Britanie care se ocupă cu secvențierea a zece mii de coronavirusuri pe săptămână. O variație la 30.000 de baze genetice poate părea foarte puțin. „Mai ales că marea majoritate a mutațiilor sunt nesemnificative”, explică Amato. Numai că uneori, o mică schimbare este suficientă pentru a transforma aspectul virusului, precizează g4media.
O mutație poate provoca variația, chiar și ușoară, a proteinei spike de pe suprafața exterioară a virusului, utilizată ca o cheie pentru a pătrunde în celulele noastre. „În acest caz, virusul câștigă un avantaj evolutiv. Noua tulpină începe să se răspândească mai mult decât celelalte”. Procesul este imprevizibil. „Mutațiile sunt aleatorii. E ca şi cum de fiecare dată virusul ar trage un bilet la loterie. Şi pierde aproape mereu. Numai că din când în când, câștigă jackpotul”.
Cu 83 de milioane de oameni infectați în lume, de la începutul pandemiei, Sars-Cov-2 a extras foarte multe bilete de loterie. Iată toate mutațiile care s-au răspândit suficient pentru a fi observate în laborator.
A fost prima mutație importantă, într-un punct al proteinei spike util pentru legarea de celulele noastre. A fost observat la sfârșitul lunii februarie 2020 în nordul Italiei și s-a răspândit foarte repede. Conform analizelor, în luna martie, la Houston era prezent în 71% din cazurile analizate. În aprilie, ajunsese deja pe piedestal, 99,9% din probe fiind D614G.
Când a fost pus în laborator în contact cu celulele, virusul mutant s-a dovedit a fi de până la 13 ori mai rapid în replicare decât cel originar din Wuhan. Este considerat unul dintre motoarele celui de-al doilea val, mult mai violent decât primul.
D614G nu face coronavirusul mai letal pentru corpul uman. Proporția victimelor faţă de cea a persoanelor infectate rămâne constantă. Însă, crescând numărul de persoane infectate, a crescut și cel al deceselor.
Pentru noi este varianta britanică, pentru britanici este „the new variant”. Primul caz s-a confirmat la 20 septembrie, însă Londra a dat alarma abia pe 14 decembrie.
Provoacă două feluri de temeri. Prima este că vârful, schimbându-se mult, rezistă anticorpilor noștri, produși atât de persoanele recuperate, cât și de cele vaccinate. Cu toate acestea, riscul nu pare concret încă (există poate mai multă îngrijorare pentru anticorpii monoclonali).
A doua teamă apare din faptul că se știe că o mutație (în așa-numita poziție „501” a vârfului) crește contagiozitatea virusului. Iar din acest punct de vedere, numărul infecțiilor din Marea Britanie pare să confirme previziunile sumbre.
De fapt, țara a depășit cu mult peste 50.000 de cazuri pe zi. Numărul infecțiilor crește în special în zonele în care tulpina B.1.1.7 este mai răspândită, adică în sud-estul țării.
Un studiu realizat de Imperial College atribuie variantei o creștere a indicelui de replicare R între 0,4 și 0,7 și, de fapt, în ciuda lockdown-ului în vigoare în aceste zile în sud-estul Marii Britanii, indicele R rămâne peste 1. Tulpina a fost depistată în alte 33 de țări din întreaga lume, din SUA până în Japonia și Australia.
Nu pare să provoace forme mai grave de Covid, însă, în ceea ce privește D614G, din păcate, decesele cresc pe măsură ce creşte numărul infecțiilor. Știrile privind răspândirea în rândul copiilor sunt, de asemenea, confuze. Infecțiile în Marea Britanie au crescut la grupele de vârstă sub douăzeci de ani, însă pentru o perioadă de timp, în unele regiuni, școlile au rămas deschise în ciuda lockdown-ului.
În Africa de Sud, o altă țară în care infectările sunt galopante, în regiunea Cape, la sfârșitul lunii octombrie, a fost observată o nouă variantă a coronavirusului însoțită de un număr foarte mare de infecții și o încărcare virală puternică.
Practic, persoanele infectate cu N501Y, adăpostesc cantități mai mari de virus în căile respiratorii decât cele infectate cu alte tulpini ale coronavirusului. Mutația se află pe poziția 501 a vârfului și este analogă cu cea a variantei britanice.
Ceea ce nu se ştie încă este dacă s-a dezvoltat independent în Africa de Sud sau dacă a venit la bordul unui avion. În plus față de mutația 501, tulpina sud-africană mai are şi alte mutaţii concentrate pe spike. Simon Clarke, microbiolog la Universitatea din Reading, a declarat pentru Reuters că, în ceea ce privește vaccinurile, „mutațiile suplimentare pe spike provoacă îngrijorare”.
Ministrul britanic al sănătății, Matt Hancock, a declarat luni că este îngrijorat de eficacitatea vaccinurilor. Ugur Sahin, fondatorul companiei germane BioNTech care a dezvoltat vaccinul Pfizer, a declarat că a început deja testele pentru a verifica eficiența produsului său asupra noilor variante. Cu toate acestea, va mai fi nevoie de câteva săptămâni pentru a înțelege caracteristicile acestui nou virus în laborator.
La Brescia, deja în luna august a apărut o mutație în poziția 501 a vârfului. Virusul a suferit o variație ușor diferită de tulpina britanică și cea sud-africană, fapt care ar fi putut să-l facă și mai contagios.
Mutația a fost depistată de profesorul Arnaldo Caruso de la Universitatea din Brescia și de Massimo Ciccozzi de la Campusul biomedical din Roma la un pacient cu o boală foarte lungă (s-a infectat în aprilie și testul a devenit negativ de-abia în noiembrie) şi care a fost permanent asimptomatic.
Nu există teste de laborator în desfășurare pentru a verifica dacă mutația crește contagiozitatea.
În nordul Europei, coronavirusul s-a răspândit încă din primăvară în crescătoriile de nurci. Aceste animale sunt la fel de sensibile la boli ca și oamenii, iar în ferme, trăiesc în spații închise. Milioanele de replici de la animale au produs o versiune a virusului cu patru mutații, care a fost transmisă apoi oamenilor.
În august, noua tulpină a fost identificată la animale, iar în octombrie Danemarca a găsit câteva sute de persoane cu „versiunea nurcilor” (numită cluster 5 în termeni tehnici). Autoritățile sanitare din țară au lansat alarma privind eficacitatea vaccinului, dar și a anticorpilor persoanelor vindecate, dispunând uciderea a 17 milioane de nurci din crescătorii.
Studiile ulterioare au redimensionat riscul variantei pentru imunitatea noastră și se pare că acest tip de mutaţie nu ar fi afectat un număr mare de persoane. Însă situaţia i-a făcut pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă faptul că virusul poate suporta mutaţii și că problema trebuie monitorizată cu atenție.