Mai mulți parlamentari au venit cu ideea de a se introduce contractul de zero ore. Inițiatorii acestui proiect de lege subliniază că prin acest tip de contract se urmărește rezultatul orelor de muncă și nu numărul de ore lucrate.
”Considerăm că Legea 53 din 2003 republicată – Codul Muncii, trebuie completată cu noi dispoziții prin care să fie reglementat un nou tip de contract, mai exact, „contractul de zero ore”. Modelul acesta de contract oferă beneficii clare precum flexibilitatea, plata în funcție de numărul de ore muncite și alte drepturi asociate contractului standard de muncă. Solicitarea de a se prezenta la muncă trebuie comunicată salariatului cu un anumit interval de timp înainte, care poate fi prevăzut în contractele colective și individuale de muncă sau poate fi stabilit prin lege. Contractele de zero ore oferă beneficii de bază de securitate socială, inclusiv plata concediilor de maternitate/paternitate, concediu de odihnă și asigurări de sănătate”, se arată în Expunerea de Moive la acest proiect de lege.
Contractul de zero ore este definit ca fiind acel „contract prin care angajatorul nu este obligat să garanteze un număr minim de ore pe săptămană, iar angajatul poate să nu accepte munca în momentul în care i se cere, programul de muncă fiind în întregime flexibil. Plata se va face de către angajator în funcție de numărul de ore prestate, care sunt consemnate în pontaje”. În cazul acestui tip de contract ar urma să fie obligatorie evidențierea orelor efectuate. Mai spunem doar că respectivul contract se execută în funcție de numărul de re prestate, iar plata orelor se va realiza în funcție de orele prestate pe zi/săptămană/lună. Obligatoriu se vor include în acest contract modalitatea de prestare a orelor de muncă și întocmirea unei repartizări a acestora.
Dragoș HOJDA