Despre Sfântul Andrei se spun multe și tot de această zi se leagă o serie întreagă de tradiții și obiceiuri în satul tradițional românesc. Este ziua cunoscută și sub numele de Ziua Lupului, printre altele. Despre Sfântul Andrei și tradițiile legate de această zi am vorbit cu etnologul Janeta Ciocan.
„„Sfântul Andrei este unul dintre cei mai importanți sfinți ai calendarului religios. El a fost primul dintre cei chemați pentru a deveni apostoli ai lui Isus, este fratele Sfântului Petru. În satul românesc, ziua Sfântului Andrei purta și numele de „Ziua Lupului” sau „Cap de Iarnă”. Această zi este considerată de specialiști ziua în care dacii sărbătoreau Anul Nou. Poate de aceea în satul românesc s-a născut și o legendă frumoasă care ne spune că Sfântul Andrei și Sfântul Petru, pe lângă faptul că erau pescari, mai creșteau și oi. Și aveau și o grămadă de câini. Atunci când Isus i-a chemat să îl urmeze, ei au părăsit totul, după cum se știe, iar câinii de la stână s-au sălbăticit, transformându-se în lupi. Avem mai multe zile în care Sfântul Petru se adresează lupilor, el este cel care le spune lupilor ce animale pot să mănânce în anul care urmează, iar în noaptea de Sfântul Andrei se spune că lupilor li se dezmorțește gâtul și pot să îl întoarcă astfel încât să își vadă coada”, spune Janeta Ciocan, pentru ziarmm.ro.
Apoi, tot legat de această zi, în satul tradițăional nu se arunca jarul afară din casă de teamă ca nu cumva acolo să rămână vreun cărbune aprins și lupoaicele urmăreau să înghită astfel de cărbuni pentru că atunci făceau pui care nu mai puteau fi uciși: „Ziua de Sfântul Andrei este o zi în care toată lumea ajunează, pentru că în noaptea de Sfântul Andrei se dezleagă ușile mormintelor și pot ieși strigoii. Poporul român are două tipuri de strigoi, cei vii și cei morți. Strigoii vii ies din trupurile lor, trec apoi în trupul unui animal, se duc spre zone care oricum sunt de nesiguranță și se transformă din nou în oameni și duc lupte crâncene unii cu alții. Strigoii morți ies din morminte”.
„Se ungeau ușile, geamurile, uneori chiar pereții întregii case cu usturoi și erau și oameni care se frecau pe ei, pe corpul lor cu usturoi pentru a ține departe forțele malefice. Tot acum fetele încearcă să își afle ursitul, cele mai cunsocute tradiții sunt cele ale turtei de pâine foarte sărată, care o mâncau fetele și noaptea apărea ursitul să le dea apă. Se numărau nouă pari de la gard și al 9-lea era legat cu un fir roșu, și dimineață se vedea dacă e bătrân, tânăr, urât sau frumos ursitul. Tot acum avem previziuni despre cum va fi recolta în anul care vine. Se punea la încolțit grâu, porumb și în funcție de cum încolțea se știa cum va fi recolta”, adaugă Janeta Ciocan.
Dragoș HOJDA