„Orfelinatul Groazei” sau „Casa irecuperabililor” de la Sighet va fi în prim planul unei prime expoziții organizate în cadrul Muzeului Abandonului din România. Asociația Q-Arts a anunțat recent lansarea proiectului „Muzeul Abandonului. Muzeu-forum digital și participativ„, precum și campania publică de colectare a obiectelor mărturii despre viața copiilor abandonați în instituțiile de protecție ale României. Obiectele vor fi colectate în format digital și vor sta la baza colecției noului muzeu.
„Muzeul Abandonului este un proiect unic în spațiul românesc, ce vizează maparea culturii abandonului în România și dorește să ofere spațiu de exprimare unei comunități ample, a cărei traumă colectivă nu a fost niciodată cu adevărat admisă și discutată public – cea a sutelor de mii de copii abandonați atât în anii comunismului, cât și în istoria recentă a țării noastre. În cei 30 de ani care s-au scurs de la schimbarea regimului politic, nu a existat nicio acțiune oficială din partea Statului Român care să recunoască public trauma supraviețuitorilor sistemului de protecție a copilului. Acțiunea publică de strângere a mărturiilor ce vor intra în colecția permanentă a muzeului va fi valabilă pe durata lunii septembrie 2021, iar fotografiile obiectelor ce păstrează amintirea acelor vremuri, precum și poveștile atașate lor, sunt așteptate pe adresa de [email protected]”, anunță cei de la Asociația Q-Arts.
Important de reținut este că această colectă publică se adresează atât comunității adulților care au trecut prin sistemul de protecție a copilului, cât și medicilor, asistenților sociali, psihologilor și altor profesioniști implicați în reforma sistemului de protecție a copilului, care au păstrat colecții de obiecte-mărturii a ceea ce au văzut și trăit, obiecte pe care nu le-au putut lăsa în urmă, dar care încă îi apasă cu încărcătura lor emoțională. Împărtășirea fotografiilor acestor obiecte însoțite de povești a fost etichetată de donatorii de până acum drept un act de eliberare.
„Donațiile de obiecte digitale și povești vor fi incluse în colecția permanentă a Muzeului Abandonului, o instituție muzeală în format digital, concepută după structura fizică a unui muzeu. Astfel, proiectul vafi găzduit de o clădire virtuală, cu mai multe etaje, dedicate diferitelor unghiuri de abordare curatorială ale acestui fenomen al abandonului, cu expoziții temporare și permanente, precum și colecții de documente unicat ce vor putea fi studiate de cei interesați. De ce am ales abandonul? Pentru că România are o istorie recentă consistentă legată de acest subiect. În 1989 România avea oficial aproximativ 100.000 de copii în instituțiile statului, consemnați în registrele oficiale. În realitate erau mult mai mulți. În esență, dorim să aducem în spațiul public o discuție extrem de necesară despre o apăsătoare istorie a abandonului copiilor, în absența căreia nu poate începe nici vindecarea traumei acestor copii și nici vindecarea acestei societăți profund marcate de abandon, la toate nivelurile”, spune Oana Drăgulinescu, inițiatorul proiectului.
Colecta publică precede lansarea oficială a Muzeului Abandonului, care va avea loc până la finalul acestui an, punctul central al acestui proiect digital fiind Căminul spital pentru minori deficienți irecuperabili din Sighetu Marmației: „Această clădire a rămas un simbol permanent al instituționalizării în comunismul românesc, prin materialele realizate de jurnaliștii occidentali, ce conțineau imaginile șocante ale unor copii ce trăiau, abandonați, o dramă incomensurabilă. Clădirea căminului de la Sighet, a cărei imagine făcea înconjurului lumii acum 30 de ani, abandonată la rândul ei în urmă cu 20 de ani, a fost conservată digital în cadrul proiectului prin scanare 3D, imortalizată cu toată forța tulburătoare a istoriei ei și va deveni, prin digitizare, căminul simbolic al Muzeului Abandonului”.
Specialiștii echipei – muzeografi, arhiviști, creatori de scenografii virtuale și sonore, comunicatori și videographeri, lucrează la construirea primei expoziții a muzeului, care va fi dedicată integral istoriei tulburătoare a căminului spital de la Sighet, reunind obiectele și mărturii selectate în urma procesului curatorial, care sunt în curs de scanare 3D și care vor fi expuse în primul etaj al Muzeului Abandonului.
„Am ales Sighetul pentru că este o clădire emblematică pentru instituționalizarea în forma ei extremă, din timpul comunismului. A fost rău peste tot, pentru că era un sistem greșit, pentru că erau prea mulți copii care ajungeau acolo, abandonați în urma interzicerii avortului (prin decretul 770/1966), pentru că erau bugete mici, personal puțin, sărăcie, etc. Dar la Sighet, Siret sau Cighid, monstruozitatea sistemului a prins formele ei maxime. Am ales Sighet și pentru că aici, odată cu dezinstituționalizarea de acum 20 de ani, clădirea a rămas aproape suspendată în timp și încă este extrem de vie în narațiunea ei, fiecare cameră vorbind, fără cuvinte, dar extrem de elocvent, despre ce s-a întâmplat acolo.
Apoi am mai avut o motivație, faptul că multe dintre reportajele transmise în lumea largă, acum 30 ani, de jurnaliștii occidentali, au fost de la Căminul pentru Irecuperabili de la Sighet. Imaginile de acolo au construit materiale care purtau titulatura The Shame of a Nation – Rușinea unei națiuni, iar de o astfel de rușine nu cred că putem scăpa ignorând-o, ci generând dialog în jurul resorturilor profunde care ne-au adus în acest punct.
Personal, am cunoscut acest spațiu în urmă cu vreo șapte ani, când realizam o serie de interviuri cu tineri care crescuseră în orfelinate, pentru Hope and Homes for Children România, iar una dintre fete fusese instituționalizată chiar la Sighet. Am stabilit să facem interviul chiar acolo, în clădirea abandonată a fostului Cămin Spital. Amintirea acelui loc a rămas în noi, toți cei din echipă, pentru ani de zile, fără să se diminueze. Muzeul Abandonului este un proiect pe care l-am pornit pentru ca povestea aceasta să nu se mai repete, pentru ca nimănui să nu i se mai pară vreodată o idee bună să pună 240 de copii la un loc, cu gândul că le va fi bine.
Dacă ne dorim să ducem acest proiect și în plan fizic? Ne-am gândit la acest aspect, dar locul cel mai potrivit pentru un Muzeu al Abandonului, Căminul Spital pentru Irecuperabili de la Sighet, va primi în curând o nouă funcționalitate și va intra într-un proces de renovare. Din acest motiv ne-am și grăbit să îl imortalizăm prin scanare 3D. Pe de altă parte, investiția ar fi imensă, nu știu cine și-ar asuma așa ceva, iar scopul nostru este în primul rând ca muzeul să devină un spațiu de exprimare, sigur și vindecător, pentru o comunitate uriașă a cărei traumă colectivă nu a fost niciodată cu adevărat recunoscută și discutată public – cea a sutelor de mii de copii care au fost abandonați în anii comunismului dar și în istoria recentă a țării noastre.” – Oana Dragulinescu, initiatorul proiectului, pentru ziarmm.ro.
Dragoș HOJDA