Antrenorul naționalei și al lui Dinamo îi ceartă pe cei care nu sărbătoresc recenta calificare a naționalei masculine de handbal la Campionatul European din 2024.
Ne cam ia spaniolul la rost pe toți adică, fiindcă nu am auzit pe nimeni să fi desfăcut sticle de șampanie după înfrângerea (rușinoasă) cu Ucraina, 26-31, rezultat care coroborat cu victoria Austriei în fața Insulelor Feroe ne-a dus totuși la turneul final (după 28 de ani!) care se va disputa la anul în Germania.
O scurtă recapitulare a rezultatelor și a istoricului calificării la o competiție cu 24 de participante. Deci una unde este mai complicat să rămâi pe dinafară decât pe dinăuntru. Dintr-o grupă preliminară extrem de accesibilă, poate cea mai ușoară dintre toate, cu Austria, Insulele Feroe și Ucraina, doar Ucraina rămâne acasă, iar asta se întâmplă doar din cauza golaverajului mai slab.
Cu două (2!) victorii din 6 meciuri (acasă cu Ucraina și tot acasă cu insularii), deci 4 puncte acumulate, la fel ca Insulele Feroe și Ucraina, România merge la Euro de pe locul 2 în grupă grație golaverajului superior și jocului rezultatelor. Nu jocului propriu-zis. Aici începe domnul Pascual să nu mai fie de acord cu noi.
Pentru cine nu știe, spaniolul Xavi Pasqual, un nume greu pe piața antrenorilor din Europa, pregătește în paralel Dinamo și naționala României. Cu un Dinamo impregnat de legiunea străină, a reușit performanțe remarcabile în Champions League, acolo unde echipa din Ștefan cel Mare și-a consolidat un loc în vecinătatea intangibililor – Barcelona, Kiel, PSG, Kielce.
La națională se află la al doilea mandat după cel fără rezultate dintre anii 2016-2018. Angajamentul în curs se derulează din 2021, include un final de campanie ratată în 2022, dar și această calificare la Euro 2024 în condițiile pe care tocmai le-am amintit.
Lumea din fotoliu pe care o evocă ironic ibericul nu își dorește numai victorii pe linie și la 10 goluri diferență cum sugerează el. Oamenii din fotoliu, unii dintre aceștia chiar imobilizați la pat din cauza beteșugurilor vârstei, dar martori ai unor vremuri când România era cam ce este Franța acum, iar Spania cam ce este Ucraina, și-ar dori ca reprezentativa țării lor să iasă din blestemata asta de lume a 3-a spre a 4-a a handbalului masculin și, încet, încet să redevină o națiune respectată într-un sport ai cărui regi am fost odinioară. Asta implicit cu ajutorul profesional al lui Xavi Pascual. Asta și-ar dori publicul, nu handbal-șampanie. Nu deocamdată.
Integral pe gsp.ro