Nu sunt socat. Doar revoltat si trist pentru disparitia din peisajul baimarean a celui care se auto definea emotionant:„Mereu al Dumneavoastra…Octavian Butuza”. Un reper important devenit tot mai absent in ultima perioada, un suflet bantuit de propria sa neputinta umana.
L-am cunoscut pe Octavian Butuza in anii ’ 90, pe cand scria in presa print si avea un birou undeva in zona Garii. M-am dus sa multiplic niste acte, fiind singurul din zona care avea un aparat xerox. L-am regasit apoi pe micul ecran, prestand pentru recent aparutele televiziuni locale din Baia Mare. Era „cineva”, o voce a urbei, un personaj care intrase deja in mentalul colectiv. Primele vorbe le-am schimbat pe la sfarsitul deceniului noua. Oprisem langa sediul Cinemar, pe trotuar ca toata lumea, iar Octavian Butuza mi-a scos „selepurile” de la roti. Din spirit civic si responsabilitate personala.
Ne-am revazut in redactia AXA Tv. Cinemar facuse implozie iar cineva avusese ”geniala” idee sa-i transfere pe realizatorii someri. „Tavi” a venit in prima zi cu o morga de senior de presa, dar s-a adaptat din mers regulilor unei echipe tinere si nebune, care avea doi sefi mai „vechi”. Am colaborat bine, el fiind un jurnalist onest care se documenta si se pregatea responsabil pentru fiecare emisiune. Venea mereu sa mi se planga ca iar nu-l lasa Gheorghe Dinu in nu stiu ce decor, ca iar i se reproseaza ca are textul prea lung pentru crol si ca aproape de fiecare data regia ii cerea sa termine emisiunea, in conditiile in care el mai avea telefoane si audienta.
Nu am fost niciodata prieteni. Nici macar amici. Nu am baut o cafea impreuna, nu am iesit la o bere si nu participam la evenimente comune. Ma respecta, il respectam si l-am admonestat doar cand sarea calul, promitand cetatenilor rezolvarea unor spete juridice, care aveau deja sentinte definitive. Ne intalneam rar in oras in ultima vreme, el fiind o specie care frecventa asiduu localurile publice. Octavian Butuza traia prin si pentru oameni. Iubea artistii, femeile, studentii, vip-urile, preotimea si pe oricine ii putea aduce un minim beneficiu. Mereu elegant ca un boiernas de tara, aranjat si asortat, unic purtator de palarie intr-o perioada in care barbatii purtau palton si fes pe cap. Vorbea elevat si elaborat, cu o retorica de invidiat, fiind probabil singurul capabil sa-l concureze in discursuri metaforice pe profesorul Teodor Ardelean.
Octavian Butuza nu mai este. Cel care a fost jurnalist, prezentator de evenimente, scriitor si realizator de emisiuni a decis sa-si depuna arma in rastel. Omul care a performat avand cea mai mare notorietate in Maramures, s-a sinucis intr-un gest de revolta, refuzand sa mai fie folosit ca instrument neplatit pentru manipularea constiintei publice. Caci asta s-a intamplat. A fost folosit si mai apoi lepadat de primarul Chereches, de sefii Bisericii Ortodoxe si de multi alti „nimurici” politici, pentru a caror faima a militat cu abnegatie si daruire de mercenar loial. Si o spun in cunostinta de cauza, caci Octavian Butuza venise la mine in 2013, sa ma roage sa intervin pentru a fi reprimit la emm tv, de unde fusese matrasit pentru anumite afirmatii. Tocmai el, cel care tinea audiente televizate interminabile si penibile, in care alimenta cultul personalitatii unui pseudo Mecena care l-a avortat ca pe un bastard nedorit.
Putem oare afirma ca Octavian Butuza este o victima directa a decaderii si mizeriei din mass-media, asortata cu coruptia din administratie si viata publica? Aceasta este explicatia gestului extrem al unui om cult dar labil psihic, care ducea o viata boema intr-o pretinsa civilizatie urbana? Cu siguranta ca el a fost asasinat de indiferenta celor pe care i-a slugarit, calcandu-si in picioare mandria, demnitatea si convingerile deontologice. Cei vinovati trebuie sa raspunda penal si moral. Caci Octavian Butuza a fost „proprietatea intelectuala” a acestui oras. Nu doar o coada de topor a celor care l-au impins la sinucidere.
Va cer sa aveti puterea de a trece peste resentimente, intelegand si iertand slabiciunile unui biet muritor, recitindu-i cuvintele care il definesc si reprezinta: “Pentru mine, a scrie, a realiza emisiuni, înseamna a fi între oameni… Libertatea de a fi cinstit, iata sensul adevaratei libertati. Mai ales în zilele noastre, cand omenirea este un urias strugure de lacrimi, ce se imprastie in Univers…. Tot ceea ce fac este o oglindire a fiintei mele si nu pot sa fiu mai mult decat sunt…”
Dumnezeul sa te ierte si sa te odihneasca…Maestre!
Somogyi ATTILA
Foto: Hajdu Tamas